Ajutați-ne să fim eficienți! CONDICA DE SUGSTII

luni, 3 iulie 2017

Pinocchio - de Carlo Collodi (povestire pe capitole)

Capitolul I

             Acțiunea se petrece în Italia pe vremea când orice cetățean respectabil purta pe cap o perucă. Bătrânul meșter Antonio a găsit o bucată de lemn ciudată. Acest meșter era foarte cunoscut de toată lumea deoarece avea nasul roșu, lucios, asemenea unei cireșe coapte și din această cauză toți îi spuneau meșterul Ciliegia (ceea ce însemna meșterul Cireașă în limba italiană).

          Din bucata de lemn găsită, meșterul Antonio dorea să cioplească un picior de masă. Când a început să lovească lemnul pentru a-l ciopli, o voce subțirică îl rugă să nu mai dea așa de tare. Meșterul, uimit, a privit peste tot în jur și a văzut că nu se afla nimeni în preajmă. Atunci el a realizat că, de fapt, vorbise bucata de lemn și, uimit și speriat, a căzut la pământ pierzându-și cunoștința.

Capitolul II

             În momentul în care meșterul Antonio tocmai își revenea din leșin, iată că intră prietenul său, Geppetto. Acesta era un bătrânel vioi și simpatic care purta pe cap o perucă de culoare galbenă ce semăna foarte bine cu o mămăligă și, din această cauză, copiii îl porecliseră Polendina (mămăliguță).
Geppetto îl rugă pe prietenul său să îi cioplească, din bucata de lemn găsită, o păpușă care să știe să facă salturi, să mânuiască spada și să danseze. El își dorea ca, alături de această păpușă, să colinde întreaga lume și să-și câștige pâine și vinul. Tocmai când cei doi prieteni vorbeau, se auzi și vocea subțire care îl felicita pe Polendina pentru ideea sa minunată. Auzind că este numit cu porecla de Mămăliguță, Geppetto se înfurie foarte tare și cei doi prieteni se luară la harță smulgându-și unul altuia perucile.
          În cele din urmă, după o încăierare zdravănă, cei doi prieteni s-au liniștit și s-au împăcat iar meșterul Ciliegia i-a dat bucata de lemn lui Geppetto.

Capitolul III

         Geppetto a luat bucata de lemn și a mers cu ea direct acasă. El locuia într-o căsuță sărăcăcioasă, cu mobilă veche și stricată. Pe unul din pereții odăiței era pictată o vatră cu focul aprins și cu o oală care fierbea.
          Bătrânul meșter s-a apucat imediat de treabă și a început să cioplească păpușa. I-a cioplit mai întâi capul, părul și ochii. Uimit, Geppetto a observat că ochii păpușii sunt vii și îl urmăresc insistent. Apoi bătrânul s-a apucat de cioplit nasul păpușii dar, oricât ar fi vrut să-l scurteze, nasul creștea la loc. După aceea meșterul ciopli gura. Imediat păpușa începu să râdă neîncetat. Geppetto ignoră acest râs și, prefăcându-se că nu aude, își văzu liniștit de treabă. Imediat ce termină de cioplit mâinile, păpușa îi și luă peruca din cap. Apoi meșterul îi ciopli și picioarele și-l învăță să meargă.
       Păpușa, pusă pe șotii și năzbâtii, ieși pe ușă și începu să alerge pe stradă. Geppetto plecă în grabă după Pinocchio. Un polițist a văzut păpușa și a oprit-o iar Geppetto, îngrijorat, a început s-o certe. Atunci Pinocchio s-a trântit la pământ. Oamenii de pe stradă, văzând această scenă, au început să-l compătimească pe bietul Pinocchio. Polițaiul se lăsă înduplecat și îl iertă pe Pinocchio dar pe Geppetto îl duse la închisoare.

Capitolul IV


Pinocchio a rătăcit pe câmpuri un timp și, în cele din urmă s-a întors acasă foarte obosit. În mica odăiță a lui Geppetto, neastâmpărata păpușă auzi un zgomot ciudat. Uitându-se în jur, Pinocchio văzu un greiere. Acesta îi spuse lui Pinocchio că se numește Grillo și stă de foarte mult timp în casa lui Geppetto. Răutăcios din fire, Pinocchio i-a cerul imediat greierului să plece, dar el nu plecă până nu îi spuse un mare adevăr și anume că toți copiii care nu își respectă părinții și fug de acasă vor sfârși rău. Pinocchio îi spuse că el oricum va pleca de acasă pentru că tatăl lui intenționează să îl trimită la școală și lui nu îi arde de învățătură.
Greierul vorbitor îi arătă că, fără învățătură, va ajunge un neștiutor și vor râde toți de el și îl îndrumă pe Pinocchio să învețe măcar o meserie pentru a-și putea câștiga hrana. Pinocchio îi spune că preferă viața de vagabond, dar greierele este de părere că toți cei care își duc viața în acest mod sfârșesc fie la spital, fie la închisoare. Enervat de spusele greierului, Pinocchio aruncă insecta nevinovată și o strivește de perete.

Capitolul V


În urma tuturor acestor întâmplări, lui Pinocchio i se făcu o foame grozavă. A vrut să mănânce ceva din oala aceea mare care fierbea, dar a descoperit că nu este decât o pictură pe perete.Pinocchio a început să caute disperat ceva de mâncare, dar nu a găsit nimic. Atunci el începu să plângă, regretând că îl supărase pe Geppetto. Știa că, dacă tatăl său ar fi fost acolo, nu l-ar fi lăsat să rabde de foame. În cele din urmă Pinocchio a găsit un ou pe care dorea să-l fiarbă într-o tigăiță. Imediat ce a spart oul, din coajă a iezit un puișor care i-a mulțumit că l-a eliberat și și-a luat zborul. Deznădăjduit, Pinocchio plânse pe săturate, apoi plecă în sat să caute ceva de mâncare.

Capitolul VI


Era o noapte întunecoasă, tuna și fulgera și vântul bătea cu putere. Pinocchio a bătut la ușa unei case și la fereastră apăru un bătrânel somnoros, cu boneta de noapte pe cap. Băiatul i-a cerut ceva de mâncare dar bătrânelul, crezând că este unul din copiii vagabonzi care bat la ușile oamenilor, îi aruncă un vas cu apă în cap.Obosit,  înfometat și ud până la piele, Pinocchio se întoarse acasă unde adormi cu picioarele sprijinite de sobița încinsă. În timp ce băiatul dormea, picioarele sale au luar foc și s-au făcut scrum.
Spre dimineață Pinocchio auzi o bătaie în ușă: era Geppetto.


Capitolul VII


Pinocchio, auzind glasul tatălui său, a vrut să îi deschidă imediat dar s-a prăbușit la podea. Atunci el a realizat că picioarele lui erau arse. La început Pinocchio a crezut că motanul i-a mâncat picioarele. În cele din urmă Geppetto intră în odaie și îl luă pe Pinocchio în brațe, întrebându-l ce a pățit. printr lacrimi, băiatul i-a povestit tatălui său toate prin cele ce trecuse și își aminti și de sobița pe care își sprijinise picioarele înainte de a adormi. În plus, îi spuse tatălui său că îi este foarte foame. Geppetto cumpărase trei pere pe care i le dădu băiatului să le mănânce. Pinocchio îi ceru tatălui său să le curețe de coajă. Geppetto îl sfătui să nu mai fie atât de mofturos, dar le curăță și puse deoparte cojile și cotoarele. Pinocchio mâncă imediat perele și îi spuse lui Geppetto că tot îi mai este foame. Geppetto îi dădu cojile și cotoarele pe care băiatul le mâncă și spuse că nu îi mai este foame. Atunci Geppetto îi aminti lui Pinocchio că îl sfătuise să nu mai fie așa de mofturos.

Capitolul VIII


Pinocchio a plâns o jumătate de zi până când Geppetto a reușit să îi cioplească alte picioare și să i le lipească cu clei. Băiatul era foarte bucuros de noua pereche de picioare și începu să țopăie. El îi spuse lui Geppetto că, drept mulțumire, va merge la școală și ceru îmbrăcăminte. Geppetto îi făcu o hăinuță din hârtie, pantaloni din scoarță de copac și o bonețică din miez de pâine. După ce se văzu îmbrăcat, Pinocchio ceru și un abecedar. Geppetto îi spuse că nu are bani pentru abecedar. Pinocchio se mâhni foarte tare iar Geppetto, care nu putea să îl vadă supărat, pleacă, își vinde haina și îi cumpără băiatului prețiosul abecedar.


Capitolul IX


Plecând spre școală, Pinocchio își făcea planuri cum că va învăța în acea zi să citească, a doua zi să scrie, a treia zi să socotească iar apoi va câștiga mulți bani și îi va cumpăra tatălui său o pelerină de aur. Atenția băiatului fu distrasă de sunete de fluier și bubuituri de tobă. Pinocchio se hotărî ca, în ziua aceea, să asculte muzica și să meargă la școală a doua zi - că doar n-au intrat zilele în sac.Mergând pe drum, Pinocchio ajunse la o piață în mijlocul căreia se afla o baracă. Un băiat îi citi afișul și Pinocchio află că are loc o mare reprezentație de marionete.Pinocchio vându abecedarul și făcu rost de bani pentru a intra la spectacol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu