Dor de primăvară...

Un gândăcel, o floare și-un vânticel ușor
Ne spune astăzi parcă:”Ne-a fost așa de dor
De timp frumos, de zumzet, de cântece zglobii!”
Astăzi le-ascult pe toate în văi și în câmpii.

Și cerul este-albastru, nu vezi în zare nori
El dăruiește roua strălucitoare-n zori
Și ciripitul vesel de păsări călătoare
Iubim natura caldă, în strai de sărbătoare!

În curte, zarzărul cel tânăr, și-a-mpodobit cununa
Și mândru, ca un rege, se leagănă întruna
Că vrea de-acum să fie pe deplin admirată
De toți sătenii noștri coroana cea bogată.

Ah! Este viață, sunt flori, e bucurie
Și gâze colorate, și păsări în câmpie!
O rândunică neagră apare la vecini
Năucă-și caută cuibul lăsat pe la străini!

Se-agită ea, săraca, îl caută-n zadazar
A fost surpat, în toamnă, de un grăbit zidar
Acum biata ființă va reclădi cu greu
Un cuib unde să-și crească, cu drag, puiuțul său!

George Coșbuc

Poetul George Coșbuc s-a născut la data de 20 septembrie 1866, în satul Hordou din județul Bistrița Năsăud, sat care astăzi îi poartă numele. Este cel de-al optulea copil, din cei paisprezece, al lui Sebastian Coșbuc și Mariei. Versurile sale, de o frumusețe desăvârșită, zugrăvesc frumusețea de neegalat a satului românesc, a tradițiilor noastre creștine și a țăranului român. Datorită acestor versuri, George Coșbuc a fost numit ”poetul țărănimii”.