Legenda lăcrămioarei

Legenda Lăcrămioarei

            A fost odată ca niciodată un împărat mare și puternic și o împărăteasă frumoasă. Ei trăiau fericiți de mulți ani și aveau de toate, dar un singur lucru le lipsea: și-ar fi dorit și ei din tot sufletul un copil.

            Timpul trecea și împărăteasa era tot mai tristă. Mai tot timpul plângea, și a plâns atât de mult că a umplut cu lacrimile sale douăsprezece butoaie.

            Dar într-o noapte împăratul a avut un vis ciudat. Se făcea că un înger a coborât din cer și i-a spus că, dacă împărătasa se va scălda în butoaiele pline cu lacrimi, va rămâne însărcinată. Când s-a trezit, împăratul i-a povestit totul soției sale. Împărăteasa a făcut precum a zis îngerul din vis și curând a aflat că este însărcinată. Deci visul împăratului se împlinise. De fericire, la palat s-a dat o mare petrecere la care au fost invitați toți curtenii.

            La scurt timp împărăteasa născu o fetiță minunată, cu părul blond și ochii verzi. Împăratul și împărăteasa nu mai puteau de bucurie. Au chemat la palat ursitoarele ca să îi prezică fetiței o viață lungă și minunată. Amețit însă de bucurie, împăratul a uitat s-o invite tocmai pe cea mai bătrână dintre ursitoare, cea mai rea dintre toate. Ea s-a supărat foarte tare și, furioasă, a venit la palat zburând pe o mătură.

-          Nu m-ați invitat și pe mine să îi prezic viitorul! De aceea voi să aveți mare grijă pentru că eu blestem ca această mică făptură, atunci când va împlini 12 ani, va fi mâncată de un balaur fioros!

            Doar atât a spus ursitoarea și a plecat precum venise: călare pe mătura ei zburătoare. Împăratul și împărăteasa nu mai aveau glas deoarece se speriaseră foarte rău. Nu știau cum să facă pentru a-și scăpa fiica de la pieirea prevăzută de apriga ursitoare. Se bucurau când își vedeau fiica tot mai frumoasă și mai cuminte, dar trecerea anilor îi îngrijora foarte mult.

            Fata se apropia de vârsta de 12 ani. Împărăteasa nu se mai putea bucura de frumusețea fetei sale. Ea  avea vederea slăbită de la lacrimile cu care umpluse butoaiele. Împăratul era și el bătrân și fără putere. Doar fata lor mai reușea să-i facă fericiți.

           Într-o zi trecu pe la palat o bătrână sărmană, îmbrăcată în haine zdrențuite și ponosite. Ea ceru de mâncare împăratului. Acesta imediat i-a pus pe masă tot ce avea mai bun, pentru că îi era milă de biata femeie. Bătrâna, mulțumită, i-a spus împăratului că ea este vrăjitoare și, dacă are vreo dorință, i-o va îndeplini pe loc. Împăratul îi povesti totul despre fata lui și vraja făcută de ursitoare, și o rugă cu lacrimi în ochi să-i scape fata de la pieire.

-Bine, a spus bătrâna, eu nu pot să schimb vraja întru totul, pentru că este o vrajă foarte puternică. Pot totuși să schimb destinul fetei.

Zicând aceste vorbe, băbuța se făcu nevăzută.

În ziua când fata împăratului a împlinit 12 ani s-a transformat într-o minunată floare albă, numită Lăcrămioara. Ea crește doar în locuri umbroase, ascunse, de frică să nu o găsească balaurul cel fioros și să se împlinească vraja ursitoarei.

                       

             DRAGOMIRESCU MARIA

CLASA aIVa