În viața de școlar anul are altă dimensiune! La noi, la școlărei, anul școlar se deschide o dată cu sunetul pătrunzător al primului clopoțel. Forfota ne împresoară iar emoția este molipsitoare. Privim înainte, cu încredere și speranță și știm că, dacă muncim, totul va fi bine.
Curând, lucrurile se liniștesc. Urmează lecții prin care descoperim pas cu pas lumea ce ne înconjoară. Apoi vin testele, cu emoțiile pe care orice evaluare o implică... Bucuria rezultatului...sau poate lacrimi. Serbări, activități, concursuri, toate strânse într-un buchet al reușitelor de mâinile delicate ale doamnei. Și-apoi vacanță! O vacanță scurtă, de două-trei săptămâni, așa cum e nimerit pentru un școlar sârguincios... doar ca să-și tragă sufletul și să pornescă iarăși la treabă. Și expediții, și vizite, câte nu strânge un școlar în anul său de cursuri! frânturi de poze într-un album ce se așează în hrisovul amintirilor.
Și la final, când se apropie momentul de ”lăsare al cortinei”, fiecare privește cu drag în urmă. Orice școlar este actor: actor pe scena cunoașterii. El își joacă rolul, mai bine, mai lent, mai profund, sau mai superficial. Dar emoția sfârșitului de an îi unește pe toți, deopotrivă. Acum nu mai contează ierarhia. Contează doar efortul ce stă în spatele acesteia. Suntem buni? Așa spune doamna într-un glas cu părinții. Suntem cei mai buni? Rămâne s-o dovedim... la anu*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu