Era vară. Mă aflam în tabără la munte. Acolo am legat multe cunoștințe, cu care în timpul programului de voie mergeam la film, mă plimbam în jurul taberei, citeam sau mă jucam.
Într-o zi ne-am strâns câțiva băieți și ne-am hotărât să jucăm fotbal. Zis și făcut. Ne-am împărțit în două echipe, am ales arbitrul și am început jocul. În timpul jocului, alergând după minge, m-am împiedicat și am căzut, julindu-mi tare genunchiul. De durere nici nu puteam să mă ridic. Tiberiu, un băiat din echipa adversă, a lăsat mingea și m-a ajutat să mă ridic. Sprijinit de el am reușit să ajung până la cabinetul medical unde am primit ajutorul de care aveam nevoie. Domnul profesor, ajuns la fața locului, a spus:
-Bravo Tiberiu! Ai dovedit că ești un adevărat prieten!
Cel mai frumos lucru și cea mai puternică legătură între oameni este prietenia și ea nu trebuie pierdută niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu