Vine Moș Nicolae!

Dragi copii,
Mai este puțin până la sosirea lui Moș Nicolae. Voi cu siguranță ați fost cei mai cuminți copii, deci veți primi ceea ce v-ați dorit. Știți voi însă cine a fost cu adevărat Moș Nicolae și de ce îi cinstim bunătatea și milostenia în fiecare an? Iată câte ceva despre viața, bunătatea și marea dăruire a acestui SFÂNT:

Viața Sfântului Nicolae

Se ştie că Sfântul Nicolae s-a născut în anul 280 d.H. în Patara, o localitate din Lichia (sau Licia), şi a plecat la Domnul în jurul anului 342. Lichia se găseşte în Asia Minoră. Până în anul 1000, a fost o provincie greacă a Imperiului Roman. Apoi a fost cucerită de turci şi în prezent aparţine Turciei.
Tradiţia spune că părinţii săi erau foarte credincioşi, dar nu aveau copii. Într-un târziu, după multe rugăciuni, Dumnezeu le-a îndeplinit dorinţa şi le-a dat un băiat, pe care l-au botezat Nicolae, nume care înseamnă „învingătorul poporului”. Se mai spune că la prima scaldă, deşi abia născut, s-a ridicat în picioare în albie şi a stat trei ore aşa, ceea ce a fost interpretat ca un semn de viitoare sfinţenie. Apoi a refuzat să sugă miercurea şi vinerea înainte de a se încheia rugăciunile zilei. Acest obicei de a posti l-a păstrat toată viaţa.
Se ştie că încă din copilărie, părinţii săi l-au învăţat cele de trebuinţă unui creştin: să se roage şi să caute să facă milostenie şi fapte bune. A învăţat filosofie, teologie şi să tâlcuiască Sfânta Scriptură, după cum obişnuiau creştinii din vremea sa. Petrecea mult timp cu călugării şi participa zilnic la slujbe. Pe măsură ce creştea, se arăta din ce în ce mai atras de studiul Sfintei Scripturi. Unchiul său, căruia îi purta numele şi despre care se spune că era episcop sau stareţul unei mânăstiri din apropiere, i-a îndemnat pe părinţi să-l lase să-I slujească Domnului. Părinţii au fost de acord şi Nicolae a intrat în viaţa monahală. Când s-a făcut mare, a fost sfinţit preot de către unchiul său. Apoi părinţii săi au murit în timpul unei epidemii de ciumă. Nicolae a folosit averea moştenită de la părinţi ajutându-i pe nevoiaşi.
La scurtă vreme după această întâmplare, Sfântul Nicolae a vrut să viziteze Ţara Sfântă. A plecat cu o corabie. I-a prins o furtună puternică, dar Sfântul şi ceilalţi călători s-au rugat şi furtuna s-a potolit. Se mai spune că unul dintre marinari s-a urcat pe catarg, dar a alunecat şi a rămas fără suflare pe punte. De mila lui şi pentru suferinţa celorlalţi marinari, care îşi plângeau prietenul, Sfântul Nicolae s-a rugat şi Domnul l-a înviat. De atunci a devenit Sfântul Nicolae apărător al celor aflaţi în primejdii pe mare, căci de nenumărate ori a venit în ajutorul celor în primejdie să se înece!
După ce a vizitat locurile sfinte, Nicolae a vrut să se retragă în pustie. Se zice că un glas de sus l-a îndemnat să se întoarcă acasă, spunându-i că Domnul are alte planuri cu el. Sfântul Nicolae a tocmit o corabie, dar marinarii, vicleni, au vrut să-l ducă în altă parte. Însă vânturile şi marea au ascultat de rugăciunile Sfântului şi, în ciuda împotrivirilor corăbierilor, au ajuns în Lichia. Sfântul Nicolae le-a plătit cinstit pentru călătorie şi i-a lăsat să plece în pace, deşi îi doriseră răul.
La întoarcerea din Ţara Sfântă, a vrut să se retragă la mănăstire, dar un glas de sus i-a poruncit să se întoarcă între oameni. Din smerenie, a părăsit Patara, unde îl iubeau toţi pentru viaţa sa sfântă, şi s-a dus să trăiască, sărac şi necunoscut, în cetatea Mira, localitate care se numeşte astăzi Demre, situată la 50 de kilometri de Patara.
Într-o zi, ca de obicei, s-a dus la slujbă şi a intrat primul în biserică. Acolo aştepta episcopul locului, înştiinţat de Domnul că primul om care va intra în biserică este alesul Său, pe care îl cheamă Nicolae. Tocmai murise arhiepiscopul şi oamenii se rugau să primească un nou părinte cu viaţă sfântă care să-i păstorească.
Plin de smerenie, Nicolae nu a vrut să primească a fi numit arhiepiscop, dar o tradiţie spune că i S-a arătat Domnul Hristos cu Maica Sa şi, înţelegând că aceasta e voinţa Sa, a acceptat.

Sfântul Nicolae este cinstit de toată creştinătatea. Chiar şi în tradiţia creştină, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfinţilor, Sfântul Nicolae a continuat să fie cinstit. El apare peste tot drept o figură proeminentă, care excelează în generozitate, în bunătate. Din acest motiv, a şi fost pus în legătură cu Crăciunul. Şi tocmai de aceea se spune că sărbătorile de iarnă încep la Sfântul Nicolae, care este modelul uman al dărniciei lui Dumnezeu-Creatorul, care dă pe Fiul Său lumii la timpul potrivit, adică la Crăciun. Sfântul Nicolae a fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu şi un om cu un profil moral model. Din acest motiv, adesea este pus alături de apostoli.

Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieţii sale. În timpul călătoriei spre Ţara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, crezând că vor muri. Dar Sfântul Nicolae i-a îndemnat pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi. Sfântul Ierarh Nicolae a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul în cetatea Mirei. Cea mai cunoscută este minunea cu acel bărbat care avea trei fete şi care fusese, probabil, bogat, dar care a ajuns într-o situaţie economică delicată. Soluţia ieşirii din această situaţie era să-şi ofere fetele spre desfrânare. Se spune că seara, ori de câte ori gândul acesta îi revenea omului respectiv, Sfântul Nicolae, episcopul locului, arunca, în taină, o pungă cu galbeni în curtea lui, astfel încât să aibă cu ce să trăiască şi să nu dea fetele spre pierzare. De asemenea, o altă minune consemnează faptul că în vremea împăratului Constantin, trei tineri, cărora li se spune voievozi (guvernatori locali) au fost acuzaţi pe nedrept de complot împotriva împăratului. Au fost închişi şi urmau să fie decapitaţi. Dar seara, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că sunt nevinovaţi. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat. Aproape în toate aceste intervenţii ale Sfântului Nicolae se vede că cei ajutaţi sunt persoane tinere şi probabil din acest motiv Sfântul Nicolae a fost tratat şi cinstit ca un mare ajutător al tinerilor.
Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate, al celor acuzaţi pe nedrept. Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-catolică, la 6 decembrie.