Aventurile lui Tom Sawyer (povestire pe capitole)

Cartea îndrăgitului autor Mark Twain înfățișează cu umor deosebit aventurile nemaipomenite ale unui băiat năstrușnic, pe nume Tom. Copilul este orfan și este crescut, alături de fratele său, Sid, de o mătușă. Tom este un copil aventurier care reușește să găsească în orice împrejurare un motiv de a-și trăi cu intensitate copilăria.

Aventurile lui Tom Sawyer

Mark Twain

• Capitolul 1: Tom Sawyer este un băiat năzdrăvan, pus mereu pe șotii. Mama sa a murit iar el, împreună cu fratele său, Sid, trăiesc în casa mătușii Polly, alături de verișoara Mary și negrul Jim, care o ajută pe mătușă la treburile gospodăriei.

Mătușa Polly a aflat că năzdrăvanul Tom chiulise de la școală și fusese la scăldat. Acest lucru nu-l împiedică nicidecum pe Tom s-o zbughească de acasă și să se plimbe pe străzi fluierând. În dreptul târgușorului a văzut un băiat necunoscut, îmbrăcat în haine de sărbătoare. Pe Tom această ținută l-a enervat la culme, așa că provocă o discuție care se termină cu o bătaie zdravănă între cei doi. Tom iese învingător din încăierare, dar și el, și băiatul cel nou au hainele rupte și prăfuite. Mătușa Polly, văzându-l ăn ce hal s-a întors Tom acasă, se hotărăște să-l pedepsească punându-l să lucreze în zi de duminică.

• Capitolul 2: Era o zi însorită de duminică. Tom, foarte supărat, cu găleata de var într-o mână și cu pensula în cealaltă, se uita cu ciudă la gardul pe care trebuia să-l vopsească. Nici nu începu bine treaba că se și așeză pe o buturugă să se odihnească. Imediat apăru Jim  care se ducea la fântână. Tom îl momi cu promisiune că îi va da o bilă albă și îi va arăta buba de la picior. Mătușa Polly apare, ca din senin, chiar în mijlocul tranzacției, îl alungă pe Jim iar Tom trece din nou la văruit. Nu după mult timp apare un alt băiat, Ben Roger, care îl compătimește pe Tom că trebuie să lucreze într-o zi atât de frumoasă de duminică. Tom îi prezintă lui Ben altfel situația. El se declară extrem de fericit că are privilegiul de a vopsi un asemenea gard. Ben îl ascultă uimit pe Tom și, privindu-l cum văruiește, îl roagă din tot sufletul să-l lase și pe el să văruiască. Tom se lasă greu convins dar cedează atunci când Ben îi oferă un măr din care mușcase doar o dată. Au mai venit și alți băieți care s-au declarat bucuroși că Tom le oferă privilegiul de a vopsi gardul. După-amiază Tom își număra fericit avuțiile strânse: douăsprezece bile, un mosor fără ață, o clanță, un pisoi chior… iar gardul era văruit.

• Capitolul 3: Mulțumită de nepotul său care tocmai a terminat de vopsit gardul, Mătușa Polly se îndură și-l lasă pe Tom să plece la joacă. Dar Tom avea alte planuri: în piața publică armata sa de băieți trebuia să se înfrunte cu cea condusă de Joe Harper, prietenul său. În urma nor confruntări aprige, echipa lui Tom a ieșit învingătoare. Băiatul se îndrepta singur spre casă dar a văzut o fetiță necunoscută chiar în grădina lui Jeff Tatcher. Ca să-i atragă atenția, Tom începu să se maimuțăreasă în fel și chip. Fetița îi aruncă peste gard o panseluță iar acest gest îi umplu lui Tom inima de fericire. Acasă Mătușa Polly îi trase lui Tom o săpuneală zdravănă, ba îl mai și plesni din pricina lui Sid care a spart o zaharniță. Nefericit, Tom plecă cu floarea în mână pe malul râului să-și plângă amarul. Seara se duse la casa fetiței și se așeză pe iarbă. Trist și nefericit, Tom își imagina cum ar fi dacă fata l-ar găsi mort, cu floarea pe piept. Tocmai atunci o servitoare a aruncat un vas cu apă iar Tom, renunțând la visat, se întoarse în grabă acasă.

• Capitolul 4: A doua zi Tom trece prin chinul spălatului și îmbrăcatului pentru a merge la școala de duminică. Acolo copiii studiau Biblia și erau obligați să învețe pe de rost pasaje întregi din aceasta. Efortul lor era răsplătit cu tot felul de cartonașe de culori diferite. Cine aduna un anumit număr de cartonașe primea în dar o Biblie legată în pânză. Tom este dornic s-o impresioneze pe fetița necunoscută . I-a convins pe băieți să-i dea din cartonașele lor în schimbul altor mici comori strânse de Tom. Nu după mult timp Tom a reușit să strângă un număr suficient de cartonașe pentru a primi o Biblie. Directorul a fost foarte uimit când l-a văzut pe Tom cu teancul de cartonașe, dar îi oferi totuși cartea. Totuși întrebarea directorului în legătură cu cei doi apostoli îl puse pe băiat în mare încurcătură. După lungi cugetări, Tom răspunse fără să clipească: „David și Goliat.”

• Capitolul 5: După școala de duminică urma slujba. Majoritatea credincioșilor se plictiseau, dar nici Tom nu se dădea în vânt după slujba de duminică.  El scoase dintr-o cutiuță un gândac căruia îi spunea „Ciupici” deoarece pișca destul de tare. Gândacul îl ciupi pe Tom de deget, băiatul scutură mâna ca să se apere iar vietatea căzu între bănci. Un cățeluș care tocmai intră în biserică a zărit gândacul și s-a luat la luptă cu el. Cățelul a obosit repede și s-a așezat cu burta chiar pe gândac care îl ciupi. De durere, câinele sări drept în brațele stăpânului care, luat prin surprindere, îl aruncă pe fereastră.Această întâmplare neașteptată îi distră pe credincioși iar slujba de duminică se încheie mai vesel ca de obicei.
• Capitolul 6: Urmează dimineața zilei de luni când Tom trebuie să meargă la școală. Băiatul încearcă s-o convingă pe mătușa Polly că nu va putea face acest lucru deoarece este grav bolnav: are cangrenă la buba de la picior. Mătușa Polly râde și Tom, văzând că n-o poate convinge, invocă o acută durere de dinte. Dar mătușa are soluție și pentru această situație: îi scoate dintele lui Tom și-l trimite la școală. În drum spre școală Tom primește de la Huckleberry Finn o chichiriță în schimbul dintelui. Cei doi stabilesc să meargă la cimitir în noapte aceea. Discuția se lungește și Tom ajunge cu întârziere la școală. Aici o găsește pe fata cea nouă și face tot posibilul să stea cu ea în bancă. Fata îi spune că se numește Becky Tatcher. Tom este foarte fericit, dar nu mai poate fi atent la ore și se împotmolește la toate materiile
• Capitolul 7: În timpul pauzei Tom și Joe Harper se joacă cu chichirița nou achiziționată de la Huckleberry Finn, dar joaca este întreruptă de bățul învățătorului. Tom se întâlnește cu Becky și îi mărturisește dragostea lui. Amândoi sunt de acord că acest lucru înseamnă „logodnă” și își pecetluiesc jurămintele cu un sărut copilăresc. Dar Tom scapă o vorbă cum că nu ar fi la prima „logodnă”. Fetița începe să plângă iat Tom, neputând s-o împace, pleacă de la școală și colindă împrejurimile.
• • Capitolul 8: Foarte supărat din cauza celor petrecute, Tom ajunge în pădure. Acolo, nostalgic cum era și foarte trist, începe să se gândească din nou cum ar fi să moară. Această nostalgie se sfârșește repede. Tom începe să viseze că pleacă din localitate și se întoarce plin de glorie și victorios ca un adevărat erou. El își dorește mai întâi să devină soldat, apoi căpetetenie de indieni sau pirat: „Răzbunătorul Negru al mărilor vijelioase”. Apare între timp Joe harper și cei doi se bat cu săbii de lemn. Ca fiecare să simtă gustul victoriei, băieții „interpretează” pe rând rolul lui Robin Hood.
  • Capitolul 9: În miez de noapte Tom aude afară un miorlăit de pisică: era Huckleberry Finn care îi dădea semnalul de plecare la cimitir, așa cum se înțeleseseră de dimineață. Băieții s-au dus la cimitir și s-au așezat lângă mormântul unui bărbat decedat de curând. Ei așteptau să vadă cum vin dracii să-i sa sufletul păcătosului decedat. Nu trece mult și în cimitir apar tei siluete înfricoșătoare. Nu erau însă dracii așteptați de băieți, ci trei bărbați localnici: doctorul Robinson, moș Muff Potter și Joe Indianul. Cei trei au început o ceartă aprigă care s-a transformat imediat într-o bătaie aprigă. Moș Muff Potter, care era beat criță, a căzut la pământ iar Joe Indianul a scos un cuțit și l-a înjunghiat mortal pe doctor. Binecunoscut pentru nelegiuirile sale, Joe Indianul nu se pierde cu firea. El pune cuțitul în mâna lui moș Muff Potter și, când acesta se trezește, îi spune că el este ucigașul doctorului. Cum moș Muff Potter nu-și amintea nimic din cauza alcolului, cade în genunchi în fața lui Joe implrându-l cu disperare să nu spună nimănui că el este autorul crimei.
  • Capitolul 10: Speriați de cele văzute și întâmplate în cimitir, Tom și Huck Finn au fugit într-un suflet spre târg. Ei își promit unul altuia că nu vor povesti nimănui cele văzute și-și pecetluiesc promisiunea cu un jurământ scris,chir cu sângele lor, pe o bucată de lemn pe care o îngropară.
  De dimineață Tom se trezi foarte mirat că nimeni nu a venit să-l cheme la masă. El nu știa că fratele său, Sid, descoperise absența lui Tom peste noapte. Băiatul îi găsi pe toți, îngândurați și tăcuți, la masă. Mătușa Polly îi făcu o morală care lui Tom i se păru mai aprigă decât zece bătăi. Nici la școală nu-i merse lmai bine. Alături de Joe Harper primi o chelfăneală pentru chiulul din ziua precedentă iar Becky îi înapoie bulbul pe care i-l dăruise în ziua logodnei.
  • Capitolul 11: Vestea crimei s-a răspândit repede în târg. Învățătorul i-a lăsat liberi pe elevii săi, în timp ce localnicii se îndreptau îngrijorați și curioși spre cimitir, acolo unde avusese loc crima. Tom se duse acolo și se întâlni cu Joe Indianul care era foarte calm. El mărturisi în fața șerifului împotriva lui Muff Potter. Tom și Huck au tăcut de frica Indianului. Timp de o săptămână Tom a visat urât și a vorbit prin somn. Sid i-a povestit mătușii ce se petrece cu Tom dar mătușa a considerat că este normal, că Tom a fost foarte impresionat de crimă, fără să știe însă că Tom era unul din martori.
  • Capitolul 12: Tom este tot mai supărat: Becky lipsește de la școală pentru că este bolnavă. Băiatului nu-i mai arde nici de joacă, așa că mătușa găsește un bun prilej de a-i aplica niște tratamente despre care citise în revistele medicale. Tom consideră că tratamentul este atât de rău încât nu merită luat. Prin urmare varsă doza zilnică într-o crăpătură din podea, spunând mătușii că a luat siropul. La un moment dat pisoiul mieună să-i dea și lui iar Tom îi toarnă medicamentul pe gât. Motanul începu să sară și să se izbească de mobilă și, tocmai când intra mătușa, a sărit pe fereastră. Întrebat de ce a făcut una ca asta, Tom i-a răspuns că motanul nu are o mătușă care să-i dea un medicament ce-ți arde mațele. Mătușa a înțeles greșeala și i-a suspendat tratamentul lui Tom. Băiatul a ajuns devreme la școală și pândea apariția lui Becky. Atunci când a apărut fata, Tom începu să se maimuțărească în fel și chip. Becky îi spunea unei prietene că băieții ar face orice ca să-ți atragă atenția. Rușinat, Tom are din nou inima frântă.
  • Capitolul 13: În urma celor întâmplate, Tom pleacă forte supărat de la școală. Se întâlnește cu Joe Harper care era și el supărat din cauză că a fost acuzat pe nedrept că a mâncat niște smântână. Joe îi mărturisește lui Tom că vrea să se facă sihastru și să trăiască într-o peșteră. Tom îl convinge că ar fi mai bine să se facă amândoi pirați. La o distanță de vreo cinci kilometri de târgușor, pe râul Mississippi se afla insula Jackson, o insulă mică, plină cu vegetație, nelocuită. Băieții au ales acest loc ca sălaș pentru pirați. Tom și Joe au plecat să-l caute și pe Huck Finn să li se alăture. Toți trei au hotărât ca pe la miezul nopții, cu provizii furate de acasă, să fure o plută și să pornească spre insulă. Noaptea au pus proviziile pe plută și, după vreo două ore, au ajuns la locul stabilit. Au aprins focul, au mâncat și și-au povestit tot felul de lucruri care constituiau avantajele vieții de pirat. Huck își meșteri o lulea dintr-un cocean de porumb și începu să fumeze, spre admirația lui Tom și Joe. După ce mai vorbiră de avantajele vieții lor ca pirați, se culcară. Huck a adormit imediat, dar în sufletele lui Tom și Joe începu să apară îndoiala că faptele lor nu ar fi tocmai glorioase. Ei se gândeau că furatul alimentelor din cămară este o mare greșeală și adormiră cu gândul să nu mai fure nimic niciodată.
  • Capitolul 14: Dimineața băieții s-au scăldat, au prins pește și, după ce l-au fript, l-au mâncat. Aventurieri din fire, ei plecară să exploreze insula. Au descoperit că este o insulă mică. Apoi s-au scăldat din nou și iarăși au mâncat. Deodată au auzit bubuituri puternice și au văzut vaporașul însoțit de multe bărci. Și-au dat seama că localnicii îi consideră pe ei înecați și-i caută în râu. La început au fost încântați la gândul că au pus pe jar atâta lume dar, ulterior, atât Tom cât și Joe au realizat că familiile suferă în urma dispariției lor. Joe pomeni despre întoarcere dar Tom și Huck nu au fost de acord și băiatul tăcu, să nu fie luat drept un fricos. În timp ce Huck și Joe dormeau, Tom scrise ceva pe o coajă albă de sicomor. O bucată o puse în buzunar, pe cealaltă o puse în pălăria lui Joe și fugi în direcția vadului.
  • Capitolul 15: Tom a ajuns la vaporașul care pornea spre oraș. Curând a ajuns acasă. Acolo le văzu stând de vorbă pe mătușa Polly, Sid, Mary și mama lui Joe Harper. Mama lui Joe plângea iar mătușa vorbea foarte frumos despre Tom. Din discuție Tom a înțeles că toată lumea îi credea înecați. Dacă nu îi vor găsi până duminică li se va face la biserică slujba de îngropăciune.Târziu, când toată lumea adormi, Tom se strecură din nou afară. El făcu cale întoarsă și le povesti băieților tot ce aflase. Auzind spusele lui Tom, toți se considerau adevărați eroi.
  • Capitolul 16: A doua zi băieților li se făcu dor de casă și Joe se hotărî primul să se întoarcă, apoi Huck. Cei trei au mâncat, apoi Tom și Joe s-au hotărât să se apuce de fumat. Ei considerau că acest lucru va impune respect în rândul copiilor din orășelul lor. Numai că, la primele fumuri trase, celor doi li s-a făcut rău. Când Huck le oferi o a doua țigară, băieții au refuzat spunând că le este rău de la mâncare.
  • Capitolul 17: În toiul nopții se porni o furtună năpraznică. Băieții au fugit din culcușurile lor de sub sicomori și s-au adăpostit în cort, dar vântul a smuls și cortul cu totul. După furtună băieții au constatat că sicomorul cel mare a fost trăsnit.Cum peste tot era numai noroi, cei trei băieți se mânjiră din cap până-n picioare și s-au jucat de-a indienii.În încheierea jocului au fumat pipa păcii iar după ce au mâncat au mai fumat o țigară, bucuroși că au trecut cu bine de această încercare.
  • Capitolul 18
    Duminică dimineaţă slujba se desfăşură într-o tăcere plină de tristeţe. În faţă stăteau familia lui Tom şi familia lui Joe, toţi în haine negre, de doliu. În timpul predicii preotul zugrăvi atât de frumos calităţile băieţilor pierduţi, încât adunarea începu să plângă din ce în
    Mai tare. Deodată uşa bisericii scârţâi. Preotul rămase încremenit, cu ochii ţintă. Unul câte unul enoriaşii întoarseră privirile şi ei,apoi toţi se ridicară uluiţi în picioare. Pe cărarea dintre bănci se apropiau cei trei băieţaşi pierduţi şi regăsiţi. Toată lumea îi sărută şi îi îmbrăţişă, preotul dădu semnalul ca toată lumea să cânte un imn de slavă, iar Tom simţi că trăieşte clipa cea mai măreaţă din viaţa lui.
    
    
    Capitolul 19
    
    
    Acesta fusese secretul lui Tom, planul de a se înapoia acasă chiar în timpul slujb
    ei lor de înmormântare.
     A doua zi, la masa de dimineaţă, Tom începu să-i povestească mătuşii Polly cum că ar fi visat
    -o în noaptea când el fusese pe furiş acasă. Dădu atâtea amănunte despre ce spusese ea şi ce spuseseră ceilalţi, încât mătuşa rămase uimită şi socoti că fusese o minune.
     Copiii plecară la şcoală, unde Tom şi Joe fură priviţi cu respectul cuvenit eroilor, iar când terminară de povestit şi îşi aprinseră câte o lulea, gloria lor ajunse la apogeu. Becky încercă să îi atragă atenţia lui Tom, se juca şi se alerga cu copiii tot prin preajma lui. Vanitatea lui Tom fu satisfăcută, dar nu-i ajunse. Incepu să vorbească cu Amy Lawrence şi degeaba Becky înfiripă cu o fetiţă o conversaţiedespre serbarea pe care avea să o dea de ziua ei chiar lângă cei doi,Tom nu avea ochi decât pentru Amy. Atunci, pentru a se răzbuna, Becky îl atrase lângă ea pe Alfred Temple, care de mult aştepta oasemenea fericire. Şi iată că Tom suferea lângă Amy, dar nici lui Becky nu îi era mai bine lângă Alfred. In pauza de prânz Tom plecă spre casă, nemaiputând să suporte supărarea,iar Becky îl izgoni de lângă ea pe Alfred. Dornic de răzbunare, acesta intră în clasa goală şi vărsă cerneală pe cartea de citire a lui Tom, crezând că nu îl vede nimeni. Totuşi, Becky era chiar atunci la fereastră şi îl văzu, fără ca el să o vadă. Încă supărată pe Tom, fetiţa hotărî să nu spună ce văzuse, astfel ca Tom să încaseze pedeapsa pentru cartea pătată.
    
    
    Capitolul 20
    
    
    Când ajunse acasă, posomorât şi supărat, Tom dădu de alt necaz. Mătuşa îl aştepta să-l judece pentru minciuna cu visul. Aflase de la mama lui Joe Harper, care, la rândul ei aflase de la fiul ei, că nu avusese nici un vis şi că de fapt fusese chiar acolo, în casă.
     Supărată că o făcuse de râs, mătuşa îi reproşă că nu i-a dat prin cap să le lase şi lor un semn că e în viaţă, ca să nu mai sufere atâta. Tom îi spuse că vrusese să-i lase biletul scris pe coajă de copac, dar îi dăduse prin cap planul cu apariţia la slujbă şi atunci băgase scoarţa la loc în buzunar.
     Mătuşa, îmbunată, dar încă neîncrezătoare, îl sărută şi îl trimise înapoi la şcoală. Cu teama de a numai suferi o dezamăgire, mătuşa Polly se duse la haina lui Tom , întinse mâna de două ori şi o retrase, dar a treia oară îşi făcu curaj şi căută în buzunar. Cu lacrimi de bucurie în ochi scoase coaja şi citi ceea ce îi scrisese Tom în acea noapte. 
    Capitolul 21:Tom porni vesel şi cu sufletul uşor spre şcoală. Dădu cu ochii de Becky, şi se duse drept la ea,
    cerându-şi iertare, dar fata îl respinse cu dispreţ, aşteptând cu nerăbdare să-l vadă cum e pedepsit pentru cartea de citire. Soarta făcu însă ca ea să ajungă exact în aceeaşi situaţie.
     Domnul învăţător Dobbins avea în sertarul catedrei o carte misterioasă în care trăgea cu ochiul întimp ce şcolarii rezolvau vreo temă.
    Clasa era goală, iar Becky,intrând, nu rezistă şi se duse , luă cartea şi o deschise. Tocmai atunci intră Tom şi umbra lui căzu drept peste carte. Becky se smuci,speriată şi sfâşie fără să vrea, de sus până jos,pagina la care deschisese. Disperată, începu să plângă,spunând că ea nu luase niciodată bătaie la şcoală şi că era sigură că el o s-o pârască.
     Începu lecţia. “Domnul” descoperi cartea de citire pătată. Tom îşi luă aproape nepăsător pedeapsa, în timp ce Becky se tot gândea dacă să spună adevărul sau nu, dar tăcu până la urmă. După aceea învăţătorul le dădu ceva de făcut elevilor, ei se apucară de treabă, iar el îşi luă cartea să se uite în ea. Când descoperi pagina ruptă, îi luă la întrebări pe rând pe fiecare, ştiind că făptaşul se va da singurde gol. Înainte de a-i veni rândul lui Becky, Tom, văzându-i faţa albă ca varul, sări în sus şi spuse căel a rupt-o. Bătaia cruntă pe care o primi şi cele două ore de arest trecură nebăgate în seamă, căci ştia el cine o să-l aştepte după aceea…
    Seara, Tom adormi după ce în mintea lui se perindaseră gânduri de răzbunare împotriva lui Alfred Temple, căci Becky îi spusese cine îi pătase cartea, dar în final gândurile lui se opriră la ultimele cuvinte ale fetei : “Ah, Tom, ce suflet nobil ai !”
    
    
    Capitolul 22În preajma vacanţei învăţătorul deveni nemilos. Dorea să facă o impresie extraordinară în ziua examenului final, aşa că împărţi bătăi cu nemiluita, fără a obosi, căci, deşi peruca îi ascundea o chelie totală şi lucioasă, el era în plină putere. Băieţii cei mici încercau mereu să se răzbune, dar după ce reuşeau, de fiecare dată învăţătorul era şi mai crunt. Atunci puseră la cale un plan măreţ, în care un rol de seamă îl avea băiatul zugravului de firme,căci învăţătorul locuia şi mânca în casa părinţilor acestuia. Se ştia că “domnul” îşi făcea curaj cu băutură înainte de marile evenimente, iar băiatul urma să-şi facă datoria pe când va moţăi ameţit. Apoi trebuia să
    -l trezească în ultima clipă, ca să plece în mare grabă spre şcoală.
     Sosi şi ziua mult aşteptată. La ora opt seara şcoala era luminată şi împodobită cu flori. “Domnul”, binedispus, era pe o estradă, aşezat în scaunul său mare, în faţa tablei şcolare. Sala era plină de părinţi, de autorităţi, de elevi.
     Începu demonstraţia pregătirii excelente a elevilor. Întâi recită nişte versuri un băiat mititel de tot,apoi o elevă mică. Tom atacă şi el voiniceşte recitarea unei poezii, dar pe la mijloc se poticni, se bâlbâi, apoi se opri de tot şi se retrase pe fondul unor aplauze slabe care se stinseră îndată. Urmară alte recitări, demonstraţii de lectură, apoi de ortografie, iar recitări, dar în limba latină, şi în finalul demonstraţiei elevilor, câteva eleve mari citiră plicticoase compoziţii proprii.
     Primarul înmână premiul serii unei eleve, apoi urmă demonstraţia supremă : învăţătorul se întoarse la tablă să deseneze harta Americii, pentru ca elevii să arate ce ştiu la geografie. Numai că, în timp ce el se căznea şi tot ştergea şi iar desena şi iar ştergea, prin gura podului, aflată chiar deasupra sa,cobora o pisică, legată cu o sfoară de picioarele dinapoi şi cu o cârpă în jurul capului, să nu miorlăie. Pisica se zbătea şi îşi încleşta ghearele din faţă în aer, dornică să se prindă de ceva, în timp ce cobora încet-încet spre capul învăţătorului. Lumea râdea din ce în ce mai tare, iar ea era din ce în ce mai aproape. Ajungând, în sfârşit, destul de aproape, îşi înfipse ghearele în perucă şi fu trasă iute înapoi cu ea cu tot în pod. Sub ea rămase chelia “domnului” care strălucea ca soarele, căci băiatul zugravuluide firme o poleise cu aur pe când dormea în scaun, ameţit de băutură. Răzbunarea băieţilor fusesemăreaţă şi sosise şi vacanţa mare !
    
    
    Capitolul 23La începutul vacanţei, Tom s-a înscris într-o organizaţie “Voluntarii cumpătării”, secţia de tineret. A promis să nu mai fumeze, să nu mestece tutun şi să nu vorbească urât, dar abia atunci s-a simţit chinuit de dorinţa de a fuma şi a înjura. S-a chinuit un pic, apoi a părăsit organizaţia. Acum putea să fumeze şi să înjure, dar nu mai avea poftă.
     În scurtă vreme Tom îşi dădu seama că nu prea are ce face în vacanţă. Veni şi plecă o trupă de cântăreţi, apoi trecu şi sărbătoarea de 4 iulie, fără prea mare distracţie, căci a plouat cu găleata. A  venit apoi un circ şi timp de trei zile băieţii s-au jucat de-a circul, apoi s-au plictisit. Au mai fost câteva petreceri pe la băieţi şi fete şi gata. Becky era plecată din târg, petrecea vacanţa cu părinţii ei în altă parte.
     Şi Tom se îmbolnăvi de pojar… Zăcu două săptămâni şi, când reveni în târg, avu surpriza să descopere că,
    în urma unei campanii de propagandă religioasă, toată lumea, inclusiv copiii,dobândise “harul credinţei “. Pe Joe Harper îl găsi citind Vechiul Testament, până şi Huckleberry Finn îl întâmpină cu un citat din Evanghelie, aşa că se târî spre casă şi se v ârî în pat. Noaptea se
    dezlănţui o furtună cumplită, iar băiatul îşi trase plapuma peste cap, speriat.
     În ziua următoare lui Tom îi reveni boala, care de data aceasta ţinu trei săptămâni. Când, în sfârşit,ieşi iar afară, lumea lui îşi revenise. Pe un drumeag se întâlni cu Joe Harper şi cu Huck Finn caremâncau cu mare poftă un pepene de furat !
     Capitolul 24Apăru şi un eveniment care zgâlţâi târguşorul: începu judecarea procesului omorului. Tom şi Huck nu se simţeau deloc la largul lor ştiind că văzuseră crima şi nu puteau spune nimic, de frica Indianului. Băieţii jurară din nou să nu spună nimănui, ca să nu-i lichideze
    criminalul adevărat, dar le era şi tare milă de moş Potter. Îşi aminteau ce detreabă fusese cu ei, cum le reparase el zmeele şi cârligele de undiţă şi se duceau la închisoare să îi ducă tutun şi chibrituri.
     Tom şi Huck dădeau mereu târcoale judecătoriei, fiecare pe seama lui, se ocoleau unul pe altul. Decâte ori ieşeau oameni din judecătorie, de la dezbateri, trăgeau cu urechea, d
    ar auzeau numai lucruri
    triste pentru soarta lui Muff Potter. Sosi ziua în care juraţii aveau să ia o hotărâre. Toată lumea era în judecătorie, cu mic , cu mare. În văzul tuturor se aflau Muff Potter, acuzatul, şi Joe Indianul,
    martorul principal. Martorii fură audiaţi din nou, dar, spre mirarea publicului, avocatul care îl apărape Muff Potter nu le puse nici o întrebare, părea că nu îl interesează soarta clientului său. Cândprocurorul spuse că, fără îndoială, cel de pe banca acuzaţilor este criminalul, abia atunci apărătorulacuzatului spuse că nu mai pledează faptul că Potter a comis crima sub influenţa alcoolului şi ceru să fie chemat ca martor Tom Sawyer. Tom povesti tuturor întâmplarea din cimitir, iar când ajunse la momentul în care Joe Indianul sărise cu cuţitul la doctor, Joe sări ca fulgerul pe fereastră şi dispăru.
    
    
    Capitolul 25Tom deveni eroul zilei, numele lui ajunse chiar şi în gazeta târgului. Oamenii, care uitaseră că vruseseră să-l linşeze pe Muff Potter, se înghesuiau acum să-l ia în braţe şi să-l răsfeţe.
     Tom se bucura de gloria dobândită prin fapta lui bună, dar noaptea tremura de groază, cu gândul la Joe Indianul. Huck era şi el înspăimântat, căci Tom, în noaptea dinaintea deznodământului neaşteptat, se dusese la avocat şi îi povestise totul. E adevărat că fuga Indianului făcuse să nu mai fie chemat şi Huck ca martor şi nimeni nu ştia de amestecul lui, dar el se temea să nu îl ia gura pe dinainte pe avocat, mai ales că Tom, deşi jurase nu se ţinuse de cuvânt şi vorbise.
     Joe Indianul fusese căutat de oameni prin tot ţinutul, ba venise chiar şi un detectiv de la St.Louis, darnu au reuşit să-l găsească, aşa că băieţii se simţeau tot timpul în nesiguranţă. Cu trecerea zilelor, începură să se mai liniştească totuşi.
     Capitolul26Pe Tom îl apucă deodată dorinţa de a căuta comori ascunse. Îl luă tovarăş pe Huck, care nu prea pricepea nici cine ar ascunde comorile, nici de ce, el ar fi cheltuit banii şi ar fi petrecut pe cinste. Apoi, nu înţelegea nici cum vor găsi comoara, degeaba îi explica Tom că sunt anumite semne şi că nu se îngroapă în orice locuri.
     Porniră, în sfârşit, cu un târnăcop şi o lopată, cale de cinci-şase kilometri. Ajunşi la locul stabilit,săpară sub un copac, apoi sub altul, dar nici urmă de comoară. După ce osteniră, Tom îşi dădu seamacă făcuseră o greşeală: trebuia să vină la miezul nopţii şi să vadă unde cădea umbra ramurii uscate aunui copac şi exact acolo să sape !
     Zis şi făcut. Noaptea băieţii reveniră, stabiliră locul pentru săpat, dar tot nimic. Atunci se gândiră ei că ar fi bine să încerce să caute comoara la casa cu stafii şi, cu toată frica lor de strigoi, hotărâră să vină a doua zi să sape acolo, ziua, ca să nu se întâlnească cu strigoii.