Prima ninsoare (compunere)

Pentru ca o compunere să fie reușită, trebuie să aveți în vedere câteva reguli de bază:

• respectați cele trei părți ale compunerii: introducere, cuprins, încheiere;
• schițați un plan simplu al compunerii;
• căutați/revizuiți câteva expresii frumoase care v-ar putea ajuta să vă exprimați deosebit;
• dezvoltați cu mare atenție fiecare idee respectând ordinea evenimentelor;
• alcătuiți compunerea pe o foaie alăturată;
• citiți cu voce tare/șoptit ceea ce ați compus ori de câte ori rămâneți în pană de idei;
• recitiți cu voce tare/șoptit întreaga compunere și, dacă sunteți mulțumiți, transcrieți compunerea pe caiet.

                                                                Prima ninsoare

                                                                 (compunere)

           De câteva săptămâni iarna a sosit pe meleagurile noastre, dar numai din punct de vedere calendaristic. Uneori, peste zi, nori rătăciți se adună pe cer, dar parcă refuză să cearnă fulgii mărunți pe pământul înghețat. Toți așteptăm cu nerăbdare prima ninsoare ca un cadou neașteptat al iernii.

          Soarele palid aruncă săgeți înghețate peste pământ, făcând ca adierea aspră a vântului să fie și mai aprigă. Ca o părere, din înaltul cerului, cad ușor fulgi mărunți, rari. Stau la fereastră și privesc încântat minunea. Încep să număr fulgii care cad: unu...doi...trei.... Ninsoarea se întețește și pierd șirul numărării. Acum fulgii sunt mari, deși, cad ca făina la cernut. Stratul alb și scânteietor acoperă străzi și case cu o plapumă moale. Copacii sunt și ei îmbrăcați ca într-o broboadă de mătase. Ninge des, cu fulgi care dansează în aer și se opresc puțin, de parcă le-ar părea rău după înălțimile de unde vin. Steluțe albe, înghețate, se așează cuminți pe pământ. Stratul de zăpadă crește văzând cu ochii. Clădirile par mai mici sub plapuma de nea. 

        Deodată, în acest decor feeric, apare un copil înfofolit trăgând cu mare efort o sanie după el. E vesel și încântat de prima ninsoare. El se apleacă, ia cu mânuțele puțină zăpadă, o duce la guriță, gustă și, răzgândindu-se, face un mic bulgăraș pe care îl aruncă fără vreo țintă anume. Apoi iară se apleacă, face alt bulgăre și îl aruncă.

        „Ce minunată e iarna!” - îmi spun încântat privind jocul inocent al copilașului. În mare grabă îmi caut hainele groase și mă pregătesc să ies afară. Vreau să mă bucur și eu de prima ninsoare și să-i spun iernii: „Bine ai venit!”

                                                                                               (elev, clasa a III-a)