Este Crăciunul și
Dumnezeu mă ajută!
(compunere)
Iarna, însoțită de amicii ei,
fulgii, a sosit iar peste sat. Pomii, sărăcuții de ei, duc o povară grea: iarna
și-a arătat din plin colții săi fioroși și reci. Dintr-o casă vecină se aud
voci vesele de copii:
-Este Ajunul Crăciunului! Este
Ajunul Crăciunului!
Familia vecină, cea de unde se aud
aceste glasuri, este o familie săracă. Anul trecut, chiar în ziua de Crăciun,
au rămas fără tată și de atunci le este tot mai greu. Mama lor suferă, dar își
ascunde tristețea foarte bine în prezența copiilor săi. M-am gândit că este
momentul cel mai potrivit să fac o faptă bună și le-am dus în dar un mic brăduț
ți câteva globulețe. Copiii au primit darul meu cu mare încântare dar mama lor
a început să plângă. M-am gândit că este bine să mă întorc acasă și, lăsându-i
în compania brăduțului, am ieșit pe ușă.
Seara, înainte de culcare, l-am
rugat pe Dumnezeu:
-Doamne, mâine este Crăciunul, Ziua
Nașterii Fiului Tău, când fiecare om trebuie să se bucure. Te rog, ajut-o pe
femeia aceasta să simtă și ea bucuria Crăciunului! Te rog, Doamne!
Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea. A
doua zi am văzut-o pe vecina mea zâmbind la toată lume și mai ales copiilor
săi. Imediat m-am gândit:
-Dumnezeu este mare și ne ascultă
rugăciunile!
Am plecat la săniuș alături de
copiii vecinei iar la întoarcere am găsit-o veselă și binevoitoare.
Am înțeles din toată această
întâmplare că Dumnezeu are grijă de noi și ne veghează permanent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu