Același lucru putem spune și despre sala de clasă: este micuță, nu neapărat spațioasă dar destul de încăpătoare pentru toți școlăreii dornici de învățătură (în medie, clasele noastre numără 14 - 18 elevi).
De regulă, atât școlăreii cât și părinții lor sunt încântați să funcționeze pe parcursul anului școlar aici. An de an problema cu care mă confruntam era aranjarea băncilor în sala de clasă. Le suceam, le răsuceam, le așezam în fel și chip pentru ca, în cele din urmă să recurg la clasica „aliniere” doi câte doi sau unu câte unu. Anul acesta însă am încercat altă aranjare a băncilor: fiind prima săptămână de după vacanța mare, am așezat mesele două câte două, față în față, în așa fel încât școlăreii, grupați câte patru, să se poată vedea unul pe celălalt dar și să poată, uneori, să-și arunce privirea către tablă, acolo unde li se demonstrează sau explică o secvență din activitate.
Această variantă de aranjare a băncilor s-a dovedit foarte utilă din mai multe motive:
- școlăreii au posibilitatea de a se vedea unii pe ceilalți;
- în timpul pauzelor și-au povestit, stând astfel grupați, amintiri din vacanță;
- la fiecare echipă am desemnat, pe rând, un școlărel ce va avea rolul de ajutor :împarte fișe, le strânge, distribuie diverse materiale pentru colegii săi de echipă.
- fiind prima săptămână, școlăreii „uituci” au putut împrumuta câte un obiect folositor de la colegii de echipă;
- stând oarecum în centrul acestui aranjament, îmi este mult mai ușor să demonstrez tuturor modul de realizare a unei activități pentru că ne putem vedea și observa bine unii pe ceilalți;
- ajung repede la echipa care are nevoie de ajutor sau solicită explicații suplimentare în timp ce alte echipe - care s-au lămurit cu ce au de făcut - pot lucra liniștiți;
- ieșirea la tablă se realizează tot pe echipe - patru câte patru -în așa fel încât toți școlăreii să scrie pe tablă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu