Alice în Țara Minunilor- Lewis Caroll(cap. 1-2-3)

1. Alice coboară în vizuina iepurașului
Alice stătea pe malul unei ape împreună cu sora sa. Deodată pe lângă ea a trecut un iepuraș alb care se uita la ceasul pe care îl scosese din buzunarul vestuței și tot bombănea că va întârzia.Alice o luă la fugă după iepuraș. Acesta a intrat într-o vizuină, iar fetița intră și ea după el. Deodată fetița căzu în gol, dar căderea era lină. lină și a aterizat pe un maldăr de frunze uscate astfel încât nu se lovi deloc.
Alice a văzut din nou iepurașul și s-a luat după el.
Dar iepurașul a dispărult și fetița s-a trezit într-o sală mare cu multe uși de jur împrejur, toate încuiate.Pe o măsuță de cristal Alice a văzut o cheiță de aur, dar cheița nu se potrivea la nicio ușă. În cele din urmă cheița s-a potrivit la o ușiță foarte mică, prin care fetița nu putea să-și bage nici măcar capul. Atunci Alice se mai uită încă o dată și a văzut că pe măsuță era o sticluță pe care scria „Bea-mă”. Fetița a băut mai întâi puțin dar, văzând că are gust bun, a băut tot conținutul sticluței. Alice s-a făcut din ce în ce mai mică, atât de mică încât ar fi putut intra acum pe ușiță. Dar cum să intre? Fetița încuiase ușa, iar cheia era pe masă. Așa, mică de tot nu mai ajungea la măsuță să ia cheia. Sub masă a găsit o prăjiturică pe care scria cu stafide :„Mănâncă-mă” iar fetița a mâncat-o.
2. Balta de lacrimi
După ce a mâncat prăjiturica, Alice a început să crească. Fetița se tot lungea fără oprire și a ajuns așa de mare că lovea cu capul tavanul sălii. Acum Alice putea să ia cheița, dar nu mai încăpea pe ușiță. Alice a început să plângă și a plâns așa de mult că a făcut o baltă din lacrimile ei.Deodată fetița a auzit un zgomot și l-a văzut pe iepurașul alb care avea în mână un evantai și o pereche de mănuși.Când a văzut-o, iepurașul s-a speriat de ea, scăpă mănușile și evantaiul și dispăru în întuneric.Alice a luat evantaiul și a început să-și facă vânt în timp ce se gândea că nici nu mai știe cine este. Tot făcându-și vânt cu evantaiul, fetița a început să se micșoreze și se făcu mai mică decât fusese prima dată, după ce băuse conținutul sticluței. Ca să nu dispară de tot, Alice aruncă evantaiul. Așa mică cum era, ea alunecă și căzu în balta de lacrimi pe care o făcuse când era mare. Începu să înoate și văzu un șoarece care înota și el.Atunci Alice începu să îi povestească despre pisica ei, Dina, care prindea șoareci și despre câinele din vecini care prindea guzgani. Șoarecele s-a îndepărtat de ea când a auzit-o povestind aceste lucruri. Alice și-a dat seama că a greșit și l-a rugat să vină înapoi. Șoarecele s-a întors și i-a promis că îi va spune povestea lui ca să știe de ce nu poate suferi nici câinii și nici pisicile.
3. Un miting alergător și o poveste cu coadă lungă
Din baltă au ieșit păsări cu penele ude și animalele cu blana șiroind. Șoarecele le spuse că, dacă îl vor asculta, se vor usca repede.
Toți s-au strâns în jurul șoarecelui și acesta a început să povestească î poveste veche și plicticoasă, de pe vremea lui Wilhem Cuceritorul. Papagalul și Rața îl tot întrerupeau iar Alice ajunse la concluzia că este la fel de udă ca și înainte.
Pasărea Dodo a propus atunci să facă un miting alergător. A desenat un traseu și i-a împrăștiat pe toți, apoi fiecare a început să alerge în voia lui. După ce toți s-au uscat, Dodo a oprit alergarea și a spus că toți sunt câștigători iar Alice le va da un premiu. Fetița avea o pungă cu caramele și a dat fiecăruia câte una. Pasărea Dodo i-a dat și Alicei ca premiu un degetar.
După ce au mâncat caramelele toți l-au rugat pe șoarece să le povestească de ce nu suferă pisicile și câinii.Șoarecele a început să povestească dar fetiței i se părea că povestea seamănă cu o coadă lungă și șerpuită.Câinele Azor prinsese un șoricel și i-a spus că îl dă în judecată dar că judecătorul este tot el și tot el va executa pedeapsa, deci l-a mâncat pe șoricel.
Șoarecele a avut impresia că Alice nu e atentă la ce povestește el, s-a supărat și a plecat. Atunci Alice le spuse tuturor că Dina l-ar fi adus imediat pe șoarece înapoi. Toți au întrebat-o pe fetiță cine este Dina iar ea le-a povestit că este pisica ei, cea atât de pricepută la prins șoareci și păsări. Când au auzit-o, totți s-au îndepărtat de ea și Alice a rămas iarăși singură.