Nică urmează cursurile Școlii Domnești din Târgu Neamț și apoi pe cele de la Școala de Catiheți din Fălticeni.
În perioada următoare urmează procesul de formare al băiatului din punct de vedee social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion sau cu Pavel Ciubotarul. Acesta îi ține pe bîieți în gazdă pe timpul cursurilor. Aici, cei doi, îșiaduceau mâncare de acasă iar iarna se îngrijeau de lemne de foc. Autorul amintește și de prietenul lui Trăsnea pentru care gramatica era de neînțeles. Nică mai povestește și de serile petrecute la crâșmă împreună cu prietenii lui, unde mâncau plăcinte și găini fripte, beau vin și se distrau pe cinste.
- PARTEA a IV-A
În ultimul capitol al romanului, autorul ne prezintă plecarea sa la Seminarul de la Socola. Dar el nu vroia să plece că satul natal era tot ce îi este mai drag lui. Nică a tot încercat să-și convingă mama să nu plece dar nu reușea. Acesta pleacă trist și cu ochii înlăcrimați împrună cu Zaharia lui Gâtlan, un alt băiat obligat să plece la Socola. Pe cei doi copii îi duce Luca Moșneagu’, un vecin, cu căruța trasă de doi cai. Pe tot parcursul călătoriei cei doi se tot gândeau la la satul natal, la călugărie, tot felul de lucruri. Ajungând în Valea Pășcanilor, moș Luca începe să le povestească băieților cum este viața la câmp. După un popas de o noapte, cei trei se întâlnesc cu niște drumeți care mergeau și ei spre Iași. Trecând pe la Păcurari, unii oameni au început să râdă iar alții să-și bată joc. Într-un târziu, în aceea noapte au ajuns la Socola. Moș Luca a tras căruța la umbra unui plop înalt, iar atunci cei doi băieți văzură o mulțime de dascăli și preoți care îți mărturiseau păcatele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu