Se știe că cititul și familiarizarea copiilor cu universul cărților ajută la dezvoltarea copilului în numeroase moduri. La școlarii mici este esențială formarea și dezvoltarea gustului pentru lectură.
Într-o societate dominată de ecrane, este imperios necesar să ne aplecăm cu grijă și multă răbdare spre a forma la elevi, încă de mici, deprinderea de a-și petrece, (aproape) zilnic, o mică parte din timpul liber, în compania unei cărți.
De ceva timp „impun” oarecum elevilor din clasa mea să citescă. Dar cum? Mulți spun că „nu au cărți acasă” (ceea ce este destul de trist, chiar dacă suntem o școală din mediul rural), o parte din ei recurg să împrumute de la biblioteca școlii dar, în condițiile unei anumite lecturi, volumele se epuizează repede... În plus, se simte nevoia unei supravegheri/monitorizări a acestei activități din moment ce programa, încărcată și stufoasă cum este, nu prea ne dă răgazul necesar în timpul orelor. Am apelat la o altă soluție: la începutul anului școlar fiecare elev primește împrumut o carte de lecturi pe care o vor ține tot anul școlar, inclusiv în vacanța de vară, până la începerea anului școlar următor. Atunci, chiar la prima oră de lb română, ei au datoria de a returna volumul și primesc o altă carte pentru lectură.
Deocamdată treaba merge binișor. Elevii au lectura cerută, le amintesc în fiecare zi să citeasă (chiar le notez sugestia în momentul indicării temei pentru acasă), și ușor-ușor descopăr că unii școlărei au deprins gustul pentru citit, au început să caute cărți pe gustul lor și să-și amenajeze o mică bibliotecă, aduc, uneori, la școală, unele cărți și ne le prezintă, foarte mândri, și nouă.
Acum, că suntem în clasa a III-a, cititul face parte din obișnuința noastră zilnică. Vom avea pentru lectura suplimentară volumul de lecturi pentru clasa a III-a „Lecturile copilăriei”:
Volumul mi se pare potrivit, nu este prima generație la care îl folosesc, doar a fost nevoie să cumpăr câteva volume pentru a mă asigura că primește fiecare copil cartea, în generația anterioară clasa noastră numărând mai puțini școlărei.
Textele variate apropie copiii treptat de universul cărții și al lecturii, conțin câteva date despre autor iar la final găsim o serie de întrebări și exerciții aplicative menite să contribuie la înțelegerea textului citit.
Din această carte, ca primă lectură dar și cu scopul de a le stârni școlăreilor curiozitatea, am ales povestea „Prințesa și bobul de mazăre” de Hans Christian Andersen. Lectura este destul de cunoscută de școlărei, în anul școlar anterior am citit și alte povești ale îndrăgitului autor. Copiilor li s-a părut ușor și distractiv să citească acest text acasă și de aici am început recapitularea inițială.
Pentru ca recapitularea să fie mai distractivă și să ne ajute în înțelegerea textului, am sintetizat anumite noțiuni pe fișă:
Rezolvarea fișei o folosim întotdeauna pentru autocorectare:
Pentru școlăreii care se descurcă puțin mai încet, am pregătit altfel de fișă astfel încât să se poată descurca și să capete încredere în forțețe proprii:
Pentru finalul săptămânii am pregătit mai multe modele de fișe de lectură astfel încât să ne asigurăm că fiecare școlărel, în funcție de opțiune, se va descurca de minune în completarea ei.
Prima fișă presupune completarea datelor esențiale (titlu, autor, personaje) și realizarea în scris a povestirii lecturii:
A doua fișă, pe lângă notarea/completarea datelor esențiale(titlu, autor, personaje) are ca cerință transcrierea unui fragment din povestea citită:
A treia fișă le permite școlăreilor să completeze ultima parte în funcție de cerințele formulate de învățător sau cum vor vrea ei: să răspundă la întrebările de la finalul textului, să rezolve exercițiile propuse pe baza textului citit, să extragă cuvinte noi sau expresii deosebite:
