Animalul preferat - pisica

Animalul meu preferat este pisica mea. Ea se numește Pissy și este, cred eu, cea mai frumoasă pisică pe care am văzut-o vreodată. Blana sa moale și curată este gri, iar picioarele parcă îi sunt încălțate în ghetuțe albe, imaculate. Coada și urechile i de termină, deasemenea, cu o pată de blăniță albă. Ochii migdalați au culoarea azurie a cerului senin de vară.
    Pe Pissy am găsit-o încă de astă iarnă abandonată, în fața porții casei noastre. Nu știu nici astăzi cine a avut sufletul să lase o ființă mică și lipsită de apărare în voia unei sorți potrivnice. În noaptea dinaintea găsirii lui Pissy, afară se înregistraseră cele mai scăzute temperaturi de peste iarnă. De frig, Pissy avea mustățile pline de promoroacă, ochii lipiți și tremura încontinuu. N-am putut să las afară acest mic pui aflat în primele sale săptămâni de viață. Am luat-o, am dus-o în casă, i-am construit un culcuș cald dintr-o cutie goală de margarină. Săraca Pissy! Timp de vreo trei zile am crezut că nu va supraviețui! Nici veterinarul satului nu i-a dat prea multe șanse! Dormea aproape tot timpul, abia avea putere să-și ridice capul pe marginea pătucului, iar mieunatul său suna stins și lipsit de viață. Îi puneam într-o seringă puțin lăptic călduț și așa încercam s-o hrănesc. Eram foarte supărat. La școală numai la ea mă gândeam și imediat ce veneam acasă mă îngrijeam de ea. Nu credeam că va supraviețui, dar după trei sau patru zile (care mie mi s-au părut ani) Pissy a deschis ochii, s-a ridicat în piciorușe și a încercat să iasă din patul improvizat. M-am bucurat nespus! A reușit să mănânce singură puțin lăptic, apoi s-a culcat din nou.Am înțeles că Pissy este o luptătoare care a învins soarta vitregă căreia îi fusese hărăzită.
     Iată cum, din greșeala unui om fără suflet, eu m-am ales cu cea mai bună prietenă. Suntem împreună mereu, stă cuminte pe pervazul ferestrei când îmi fac temele, iar când mă vede citind vreo carte se cuibărește lângă mine și toarce ușor, cu ochii pe jumătate închiși.
   O ador pe Pissy, îmi place s-o alint și s-o am prin preajmă și nu mi-aș putea imagina alt animal care să-i ia locul.
    

Limba română

Modelele noastre vă pot ajuta ca elevii premianți să fie recompensați pe măsură:

Diplomă pentru concursurile de matematică

Câteva modele pentru concursurile școlare de matematică:

Sfârșit de an (compunere)

      În viața de școlar anul are altă dimensiune! La noi, la școlărei, anul școlar se deschide o dată cu sunetul pătrunzător al primului clopoțel. Forfota ne împresoară iar emoția este molipsitoare. Privim înainte, cu încredere și speranță și știm că, dacă muncim, totul va fi bine.
     Curând, lucrurile se liniștesc. Urmează lecții prin care descoperim pas cu pas lumea ce ne înconjoară. Apoi vin testele, cu emoțiile pe care orice evaluare o implică... Bucuria rezultatului...sau poate lacrimi. Serbări, activități, concursuri, toate strânse într-un buchet al reușitelor de mâinile delicate ale doamnei. Și-apoi vacanță! O vacanță scurtă, de două-trei săptămâni, așa cum e nimerit pentru un școlar sârguincios... doar ca să-și tragă sufletul și să pornescă iarăși la treabă. Și expediții, și vizite, câte nu strânge un școlar în anul său de cursuri! frânturi de poze într-un album ce se așează în hrisovul amintirilor.
    Și la final, când se apropie momentul de ”lăsare al cortinei”, fiecare privește cu drag în urmă. Orice școlar este actor: actor pe scena cunoașterii. El își joacă rolul, mai bine, mai lent, mai profund, sau mai superficial. Dar emoția sfârșitului de an îi unește pe toți, deopotrivă. Acum nu mai contează ierarhia. Contează doar efortul ce stă în spatele acesteia. Suntem buni? Așa spune doamna într-un glas cu părinții. Suntem cei mai buni? Rămâne s-o dovedim... la anu*

Diplome pentru profesori

Acum, la sfârșit de an școlar, s-ar cuveni să ne îndreptăm toată recunoștința noastră către dumnealor, domnii profesori:

Cățelul meu-compunere

          Ilsa, cățelușa mea, s-a născut într-o dimineață ploioasă de primăvară, anul trecut, în gospodăria vecinilor mei. Mama ei este o pechineză veselă cu blana maronie, iar tatăl ei un șoricar negru ca pana corbului. Din combinația celor două rase, Ilsa s-a pomenit că este o cățelușă albă, pete negre pe corp, urechile și lăbuțele tot negre. Ochii săi, ca două mărgeluțe negre și neastâmpărate, sclipesc de inteligență.

Mărul înflorit - compunere

    La marginea grădinii mele crește un măr falnic, cu coroana rotundă și crengile echilibrate, de parcă ar fi un pom desenat îmtr-o carte pentru copii. Îmi este foarte drag acest pom care, în zilele călduroase de vară, mă îmbie să mă așez puțin la umbra sa răcoroasă. Toamna ne răsfață pe toți din familie cu cele mai gustoase și zemoase mere pe care le-a gustat cineva vreodată.