Îmi aduc aminte foarte clar o întâmplare din copilărie. În satul în care locuiește bunica mea și unde îmi petreceam toate vacanțele, trăia o femeie mută care avea o turmă de capre. Nu turma de capre mă impresionase, ci povestea bunicii. Ea mi-a povestit că această femeie, în copilărie, fusese normală, vorbea ca orice copil. Dar, în noaptea de 24 iunie, adică de Sânziene, părinții ei au trimis-o la izvor să ia apă. Acolo ea a văzut mai multe fete frumoase, îmbrăcate în rochii albe, care dansau pe o muzică pe care o cânta vântul printre crengile copacilor.