La marginea satului meu stă de strajă o pădure cu arbori tineri și semeți. Fiind un sat din zona de deal, aici întâlnești fagi, carpeni, mesteceni dar și câțiva stejari. Nu este o pădure mare. Este mai mult un pâlc de copaci crescuți frățește pe malul unui râu cu apă limpede și cristalină. Ici-colo, răsare și câte o salcie bătrână, care își oglindește pletele lungi și verzi în apă.
Uneori, în timpul liber, îmi adun câțiva prieteni și mergem la plimbare. Pădurea ne așteaptă de fiecare dată proaspătă și primitoare. Frunzele copacilor șoptesc deasupra capetelor noastre, legănate de vânt. Copacii știu povești nescrise despre satul meu. Printre crengi se joacă razele de soare, vesele și sclipitoare. Ele dau viață unor flori de o rară frumusețe. Iarba crește și ea mângăiată de soare și hrănită de apa râului. Clipocitul undelor străvezii te îmbie la visare. Câte gâze și insecte nu-și duc aici traiul liniștit! Furnici mărunte și agitate sau gândăcei pe care nu-i cunosc decât după coloritul lor unic se agită cât este ziua de lungă. Aici totul te îndeamnă la visare și sufletul ți se umple de bucurie.
Nu pot să-mi imaginez că există pe lume o zonă mai frumoasă ca zona în care se află satul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu