Ajutați-ne să fim eficienți! CONDICA DE SUGSTII

duminică, 7 iulie 2013

D-l Goe, I.L.Caragiale(povestire)

RECOMANDĂRI: Așa cum v-am promis, dragi școlărei de pretutindeni, vrem să venim în ajutorul vostru pentru ca voi să deveniți din ce în ce mai buni. Ca activitatea voastră să fie cu adevărat eficientă și acum, dar și mai târziu, noi vă recomandăm respectarea următorilor pași:
1. Citiți lectura în întregime (preferabil din cartea autorului, dar o găsiți și postată de noi);
2. Citiți cu atenție rezumatul lecturii;
3. Compuneți o fișă de lectură (puteți folosi un model oferit de noi, de doamnele voastre învățătoare sau propriul vostru model).
                                                                 D-L GOE
                                                                                           de Ion Luca Caragiale
                                                               (povestire)
În dimineața zilei de 10 mai, pe atunci sărbătoare națională, D-l Goe, mam’mare, mamițica și tanti Mița, se aflau pe peronul gării din orașul lor, așteptând acceleratul de București. Femeile îi promiseseră băiatului această călătorie, ca să nu mai rămână din nou repetent.
Nerăbdător, Goe spune încruntat că el vrea să vină trenul. Mam’mare îi aranjează pălăria, unde are înfipt biletul, sub panglică,  și îl admiră ce bine-i stă în costumul de marinel. Tanti Mița o corectează , că se spune marinal. Goe le face proaste pe amândouă și spune că se zice mariner. Tanti zâmbește, iar mam’mare îl sărută.
Vine trenul, cucoanele și băiatul se urcă, ele se așează în compartiment, el rămâne pe culoarul vagonului. Goe scoate capul pe fereastră și un tânăr îi spune că nu e voie. Goe îl face urât și scoate și mai tare capul pe fereastră, dar vântul îi ia pălăria, cu bilet cu tot.
Tocmai atunci apare și controlorul. După o discuție aprinsă între cucoane și controlor, ele mai plătesc un bilet, precum și o amendă. Mam’mare scoate o beretă și i-o pune pe cap lui Goe, apoi îl sărută pe vârful nasului. Îl sărută și tanti Mița, doar mama se preface foarte supărată. Îl întreabă pe băiat dacă pe ea nu o sărută, el zice că nu vrea, iar mamița se face că plânge. Goe, însă îi spune că știe că se preface.
Mamița, râzând, îl ademenește cu ciocolată, așa că mama și fiul se sărută, apoi Goe iese pe culoar. După o vreme, mam’mare se duce să vadă ce face băiatul, dar Goe nu se vede nicăieri. Cucoanele sar, speriate că a căzut din  tren. Noroc că se aud bubuituri în ușa de la toaletă. Se duc repede, și constată că băiatul se încuiase pe dinăuntru și nu mai putea deschide ușa. Vine controlorul, ele plătesc cât trebuie și Goe este eliberat.
Mam’mare rămâne și ea pe culoar, să nu mai pățească ceva Goe. Goe vede sus o mașinărie cu mâner. Se suie pe un geamantan și trage. Se aude semnalul de alarmă, trenul se oprește pe loc. Conductorii umblă din vagon în vagon să vadă din ce vagon s-a tras semnalul de alarma. Descoperă că tocmai în vagonul de unde zburase mai devreme pălăria, dar nu pot afla cine trăsese mânerul. În fundul compartimentului, mam’mare doarme cu Goe în brate.
Ajunse, în sfârșit, la București, cucoanele și băiatul pleacă cu trăsura la bulevard, după ce mam’mare îl mai sărută o dată pe D-l Goe…

2 comentarii: