Toamna,regina cu păr brumat, și-a intrat pe deplin în drepturi. A pus stăpânire mai întâi pe pădurea care stă de strajă la marginea satului. Și-a scos acuarele magice și pensulele fermecate și s-a apucat de pictat...
Lucrul îi cerea atenție și migală, iar cântecul păsărilor o deranja. A scos din buzunar o boare rece de vânt și l-a aruncat peste pădure. Păsările, înfrigurate și zgribulite, s-au grăbit să plece în zări numai de ele știute. Mulțumită de liniștea pădurii, Toamna s-a pus din nou pe pictat... Frunză cu frunză, zi după zi, pădurea se colora în culori pastelate. Dar micuțele vietăți îi distrăgeau atenția și puterea ei de concentrare nu mai era aceeași. A suflat în câteva dimineți un văl generos de brumă. Speriate, micuțele viețuitoare s-au retras în adăposturile lor, cu promisiunea că nu vor mai ieși.
Acum, liniștită și singură, Toamna pictează cu frenezie. Munca ei nu este zadarnică. Zilnic găsește printre noi veritabili admiratori, care nu ne putem abține să nu-i admirăm cu sinceritate talentul unic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu