RECOMANDĂRI: Așa cum v-am promis, dragi școlărei de pretutindeni, vrem să venim în ajutorul vostru pentru ca voi să deveniți din ce în ce mai buni. Ca activitatea voastră să fie cu adevărat eficientă și acum, dar și mai târziu, noi vă recomandăm respectarea următorilor pași:
1. Citiți lectura în întregime (preferabil din cartea autorului, dar o găsiți și postată de noi);
2. Citiți cu atenție rezumatul lecturii;
3. Compuneți o fișă de lectură (puteți folosi un model oferit de noi, de doamnele voastre învățătoare sau propriul vostru model).
BUNICUL
de Barbu Ștefănescu Delevrancea
(povestire)
Bunicul,cu plete albe şi creţe,cu barbă,mustăţi şi sprîncene de asemenea stă pe prispă şi numără florile care cad.Numai ochii lui au ramas blînzi si mîngîietori.
Dintr-o dată,este scos din gîndurile lui de către nepoţeii săi,un băiat şi o fetiţă,care cum au intrat pe poartă s-au aruncat in braţele bunicului.Au început discuţiile despre păsări,cocori,raţe ,rîndunele,unde zboară acestea.Bunicul încîntat de prezenţa acestora,copiii fericiţi cu el,incalecă unul pe un genunchi si celălalt pe altul…Începe joaca:-bunicul cînta iar copiii bat din palme pîna cînd intră pe poarta mama copiilor.Aceasta îi atrage atenţia bunicului,că îi prea răsfaţă.Însă,bunicul,iubitor şi răbdător continuă să le facă pe plac nepoţeilor pînă cînd osteneşte.Copiii au început să-l mîngîie pe barbă,iar la un moment dat s-au făcut stăpîni pe ea.Unul trăgea de o parte,iar celălalt de cealaltă parte.Aşa au procedat şi cu mustăţile.S-au certat până când au ajuns să tragă câte o palmă pe obrazul bunicului,băiatul pe partea fetei,iar fata pe partea băiatului.Bunicul cu lacrimi în ochi,de durere abea se ţinea de râs.Iar nepoţii cu lacrimi în ochi îşi sărută fiecare partea lui de obraz,alintând astfel pe bunicul iubitor.
foarte bun mersi
RăspundețiȘtergereCu cea mai mare plăcere!
RăspundețiȘtergeremutumesc foarte mult imi trebuia pentru caietul de lecturi
RăspundețiȘtergereBunica era înaltă şi slăbuţă,cu părul alb şi creţ,cu ochi căprui,cu gura strânsă care ascundea nişte dinţi ca de pieptene.Atunci,când venea de undeva,îi oferea nepotului întotdeauna câte ceva,ori alune,ori stafide,ori turtă-dulce.Apoi bunica şi nepotul se duceau la umbra dudului din fundul grădinii.Ea răsucea un fir lung şi subţire din furca cu caier de in,iar nepotul se culca pe spate cu capul în poala ei.Astfel privind spre cer,printre frunzele dudului,nepotul se lasă legănat de glasul dulce al bunicii,care-i spunea poveşti.
RăspundețiȘtergereNepotul se simţea atât de bine cu capul în poala bunicii,că numaidecât adormea şi doar,ca prin vis, reuşea să asculte povestea.Poala bunicii era fermecată iar nepotul fericit dormea sub privirile şi zâmbetul ei.