Cinci pâni de Ion Creangă(povestire)

RECOMANDĂRI: Așa cum v-am promis, dragi școlărei de pretutindeni, vrem să venim în ajutorul vostru pentru ca voi să deveniți din ce în ce mai buni. Ca activitatea voastră să fie cu adevărat eficientă și acum, dar și mai târziu, noi vă recomandăm respectarea următorilor pași:
1. Citiți lectura în întregime (preferabil din cartea autorului, dar o găsiți și postată de noi);
2. Citiți cu atenție rezumatul lecturii;
3. Compuneți o fișă de lectură (puteți folosi un model oferit de noi, de doamnele voastre învățătoare sau propriul vostru model).
         
                                                              CINCI PÂNI
                                                                                         de Ion Creangă
                                                             (povestire)

Doi oameni mergeau împreună pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâini şi celălalt două pâini. După o vreme, au poposit la umbră, lângă o fântână şi au început să-şi mănânce pâinile.

Apăru deodată un al treilea drumeţ, care se opri, le dădu ziua bună şi îi rugă să-i dea şi lui ceva de mâncare, căci nu avea merinde cu el şi nici nu avea de unde să cumpere.

Cei doi îl poftiră să mănânce cu ei şi mâncară cele cinci pani, apoi băură apă rece din fântână. După ce terminară de mâncat călătorul străin îi dădu cinci lei la întâmplare celui care avusese trei pâini, drept răsplată pentru hrană şi plecă mai departe.
Cei doi mai rămaseră oleacă la umbră, iar cel care avusese trei pâini îi dădu doi lei celuilalt şi îi spuse că atât i se cuvine, fiindcă avusese două pâini.  Acesta răspunse că trebuie să împartă banii în jumatate. Si, pentru că nu reuşiră să se înţeleagă, ajunseră la judecată.

Povestiră ei judecătorului pricina, iar acesta îl întrebă pe cel cu două pâini cât crede el că se cuvine. Acesta răspunse că, după dreptate, banii trebuiau împărţiţi în două. Judecătorul spuse că, dacă e după dreptate, atunci  să-i dea un leu înapoi celui cu trei pâini, că numai atât i se cuvine.

Cum cel cu două pâini se arătă tare nemulţumit,  judecătorul explică pe înţelesul lui. Întâi întrebă dacă au mâncat fiecare la fel de multă pâine ca şi ceilalţi. Aşa fusese. Atunci spuse că, pentru a şti hotărât cum s-a mâncat pâinea, trebuie să spună că s-a împărţit fiecare pâine în trei părţi egale, câţi fuseseră ei. Apoi socoti că acela cu două pâini ar fi avut, după socoteala aceasta, şase bucăţi, pe când cel cu trei pâini ar fi avut nouă. În total, au fost deci cincisprezece bucăţi. Cum au mâncat la fel de mult, înseamnă că a mâncat fiecare câte cinci bucăţi. Asta înseamnă că acela cu două pâini i-a dat străinului doar o bucată din cele şase ale lui, pe când cel cu trei pâini i-a dat patru bucăţi din cele nouă ale lui. Care va să zică, celui cu două pâini i se cuvine numai un leu din cei cinci pe care îi dăduse străinul, iar celui cu trei pâini i se cuvin patru lei, câte unul pentru fiecare bucată.

Cel cu două pâini înapoie tovarăşului său un leu şi plecă ruşinat. Cel cu trei pâini se miră tare de judecata cea dreaptă şi zise că, dacă ar fi toţi judecătorii aşa, cei care nu au  dreptate nici nu ar mai veni pe la judecăţi.