Școala animalelor

Această poveste am citit-o de curând și m-a pus pe gânduri. Nu este neapărat o poveste pentru copii, ci este în aceeași măsură o poveste pentru oameni mari, plină de înțelesuri. Tocmai de aceea am ales s-o împărtășesc cu dumneavoastră și sper să fiți la fel de încântați de textul poveștii cum am fost și eu și, deasemenea, să trageți propriile dumneavoastră concluzii.

                                                                         Școala animalelor

Odată, demult, animalele au decis că pot rezolva problemele lumii moderne dacă vor face o școală potrivită. Au ales așadar un consiliu de administrație al acestei școli. În consiliu erau un urs, un viezure și un castor. Drept profesor au angajat un arici.

În curriculum școlii au fost introduse alergări, cățărări, înot și zbor. Pentru a face mai simplă organizarea predării, s-a decis ca profesorul să predea în același mod la toate disciplinele.
Rața era cea mai bună la înot. Era chiar mai bună ca profesorul ei. Dar, când era vorba de zbor, rața obținea numai note proaste. La alergări nu reușea deloc. Pentru că avea rezultate slabe la alergare, a început să ia lecții suplimentare. De aceea, când celelalte animale erau la lecțiile de înot, ea trebuia să facă alergări. După un timp picioarele ei au obosit așa de tare, că nu mai era bună nici la înot.
Veverița avea cele mai mari note la cățărări, dar, pe de altă parte, avea mari probleme la lecțiile de zbor. Profesorul îi cerea să înceapă zborul de pe pământ, în timp ce ea dorea să înceapă zborul de la vârful copacilor în jos. După o vreme a obosit așa de tare că a început să ia note proaste la cățărări și chiar mai proaste la alergări.
Vulturul era elevul problemă al școlii. Permanent era aspru pedepsit. În lecțiile de cățărat atingea vârful copacilor mai repede ca toți, dar o făcea în stilul propriu. A fost pus într-o clasă specială pentru a avea o supraveghere permanentă.
Șobolanul a început școala fiind campion la alergări dar, nu după mult timp, a suferit o cădere nervoasă din cauza suprasolicitării la lecțiile de înot.
La finele anului, un țipar puțin mai special, care era foarte bun la înot, dar se și cățăra și zbura un pic, a fost elevul cu cele mai bune rezultate din toată școala. De aceea profesorul l-a ales pe el să țină discursul de încheiere al anului școlar.
Câinele de preerie a fost ținut departe de școală deoarece consiliul de administrație al acesteia a decis că săpatul în pământ nu este disciplină de studiu. De supărare, părinții câinelui de preerie au dus copilul și pe frații lui ca ucenici la un viezure. Dar cum copiii erau buni, în puțină vreme s-au unit cu bizonii și au făcut o școală particulară care s-a dovedit a avea succes.
Și uite așa, școala animalelor, inițiativă entuziastă, care dorea să rezolve problemele lumii moderne a fost închisă....spre ușurarea tuturor animalelor din lume.