Astă primăvară, chiar înainte de vacanța de Paști, am observat cu mirare că o pereche de rândunele își fac cuib la streașina casei. Mama nu a fost încântată de acest lucru, dar eu am convins-o să le dea pace, să nu le strice cuibul. Citisem recent într-o revistă că rândunelele aduc noroc și belșug familiei la care aleg să-și zidească un cuib.
Zi de zi vedeam cum cei doi, rândunica și rândunelul zboară cu iuțeală, aducând în cioc paie, lut, puf. Cuibul devenea tot mai mare și nu a trecut mult timp până l-au terminat. Eram încântat să le urmăresc zborul ager, ca al unei săgeți.
La un moment dat nu le-am mai văzut. Doar rândunelul ieșea din când în când și aducea câte un viermișor la cuib. Imediat am înțeles: perechea de rândunici vor deveni părinți. În suflet mi-a pătruns o înfiorare caldă, și m-am simțit înduioșat. În câteva săptămâni s-au auzit ciripiri subțiri din cuib. Rândunica și rândunelul și-au reînceput zborul agitat. Aveau de hrănit șase puișori. Pe rând cei doi aduceau hrană la cuib iar puișorii scoteau înfometați cioculețele pentru a fi hrăniți.
A venit vara. Toată vacanța mi-am petrecut-o urmărind ce se mai întâmplă cu familia de rândunele. Aproape că nici nu mai îmi păsa de altceva. Am privit cum rândunelul tată își învață puii să zboare, sub privirile atente ale rândunicii mamă. Puii deveneau tot mai ageri și mai pregătiți. În prima săptămână a lui septembrie deja toți șase zburau ca niște adevărați profesioniști. Cu părere de rău i-am privit plecând, alături de alte surate de-ale lor. Știu că vor reveni la primăvară și-i aștept cu drag.
super cumpunere
RăspundețiȘtergere