Ajutați-ne să fim eficienți! CONDICA DE SUGSTII

duminică, 20 octombrie 2013

Frunza și vântul(compunere)

    Frunzulița s-a deschis din mugur într-o frumoasă zi de primăvară. Ce fericită era! Se simțea unică și specială acolo, sus, pe ultima creangă a caisului înflorit. Când și când se legăna fără voie, mângâiată ușor de zefirul primăverii. Frunza l-a simțit, a întors fața spre el și i-a spus timid:

      -Bună, eu sunt frunza de cais. Mă simt fine aici, aproape de cer, cocoțată pe creangă dar tare mi-ar prinde bine un prieten.
      Surprins de această bizară propunere, vânticelul a exclamat bucuros:
    -Sigur, sigur, voi fi prietenul tău cel mai bun!
    Și de atunci ei au devenit prieteni. În fiecare dimineață vântul trecea ușor printre crengile caisului și sufla ușor peste frunză pentru ca s-o trezească. Seara, după ce călătorea peste dealuri, câmpii și poieni înflorite, venea din nou și o adormea cu tot felul de povești, unele reale, altele pe care le inventa.
    Așa a trecut primăvara... A venit vara și vântul continua să-și protejeze prietena. Dacă soarele dogorea nimicitor, el avea întotdeauna grijă s-o răcorească cu suflarea sa.
    Iată că toamna a bătut la porțile satului și, fără a aștepta vreo invitație, s-a instalat comod pe un pat de iarbă uscată. Frunza a început să pălească. Dimineața se simțea tot mai înfrigurată.
    -Ce se întâmplă, dragă prietene? l-a întrebat pe vânt
    -Nimic, a venit toamna...
    -Mă simt fără vlagă, amețesc tot mai des, dimineața și seara îmi este foarte frig. Văd că tot mai multe surori de-ale mele cad pe pământ.
   -Vezi tu, așa se întâmplă în acest anotimp. Frunzele se usucă și...
   -Și cădem?
   -Da, pomii și copacii nu mai au putere să vă țină. Ei acum se pregătesc pentru somnul lung de iarnă.
   -Și eu ce-o să fac? Mi-e frică! O să cad de-aici, de la înălțime...
   -Nu-ți fie teamă! Te prind eu și te ajut să cobori lin-lin de tot.
   Frunza se desprinse din codița care era aproape uscată. Vântul, prietenul ei a prins-o, ducând-o lin pe aripile sale. Jos, pe pământ, s-a întâlnit cu toate frunzulițele caisului din care tocmai căzuse și ea. Nu era singură... Un somn odihnitor a cuprins-o imediat și nu-i mai era nici teamă, nici frig.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu