Sunt Hortensia. Sunt elevă. Știu!
Aceasta nu este introducerea unei compuneri... Dar pentru mine este începutul celor patru ani de școală. Așa m-am prezentat în clasa I. Îmi amintesc și acum, de parcă a fost ieri. Doamna ne rugase să formăm un cerc și, pe rând, să ne prezentăm. Când a venit rândul meu am spus, destul de curajoasă: „-Bună, sunt Hortensia!” iar reacția copiilor m-a luat prin surprindere:„-Auzi, p-asta o cheamă Hortensia!Ce nume-i ăsta?!”; „-Ei, bunica are niște flori în grădină.... sunt așa, ca niște buchete de mici floricele....zice că sunt hortensii”. M-am simțit onorată. EU aveam nume de floare. Eram.... Hortensia. Doamne, și cât îmi urâsem numele. Culmea! În mintea mea, îmi doream să mă numesc...NARCISA. M-am lămurit: numele pe care mi-l doream=Narcisa; numele pe care-l port=Hortensia. E STABILIT:dacă tot e să am destin de floare, de ce nu...HORTENSIA?! E frumos, deosebit și....IMPOZANT.
DECI: sunt Hortensia....ACUM în clasa a-IV-a; cândva...în clasa I.
ELEVĂ, CLASA IV(sau nu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu