Ajutați-ne să fim eficienți! CONDICA DE SUGSTII

sâmbătă, 18 august 2018

O, doamna! Dar bobocii de rață nu zboară!!!!

Adeseori îmi petrec pauzele alături de elevii mei. E o metodă prin care aflu o mulțime de lucruri despre ei, lucruri care nu sunt chiar atât de evidente în timpul activităților. Fără să exagerez cu prezența mea în mijlocul lor, încerc să mă ocup „de-ale mele” și-mi ordonez lucrurile pe masă, sau așez materialele folosite la activitatea anterioară, uneori pregătesc videoproiectorul pentru o activitate viitoare.
Școlăreii nu sunt foarte stânjeniți de prezența mea, își petrec pauza relaxându-se, discută sau se joacă, desenează, uitând de prezența mea acolo. Desigur, în tot acest timp eu ascult, observ, rețin frânturi de discuții și aflu o grămadă de lucruri drăguțe și interesante despre elevii mei.
Într-o astfel de pauză, petrecută cu elevii mei, a început și întâmplarea pe care mi-o amintesc cu mare drag (și, bineînțeles, cu zâmbetul pe buze!).
E., o fetiță drăguță, mărunțică, cu codițe blonde îi povestea colegei D. în timp ce desenau împreună, pe o coală, o curte cu multe păsări:
-Eu am acasă o mulțime de pui de găină! Curtea mea e plină!
-Da?
-Da. Acum sunt mari. Au crescut și au pene, nu puf, cum aveau la început!
-Da?
-Da. Eu sunt foarte pricepută să am grijă de ei. Când mă duc acasă le dau de mâncare și le pun apă. Fac asta în fiecare zi. Când îi strig, ei vin la mine.
-Da?
-Da. Ei vin la mine pentru că mă cunosc. Nu le este frică. Îi iau în brațe și-i învăț să zboare.
Îmi amintesc că, auzind povestea micuței E., am zâmbit amintindu-mi reclama aceea cu „Zboară, puiule, zboară!”. Dar E. a continuat:
-Îi învăț să zboare dar ei nu se prea pricep. Poate acum, că sunt mai mari, vor învăța!
-Poate că vor învăța, a repetat D. care nu este prea vorbăreață din fire.
Între timp pauza s-a terminat, noi ne-am văzut de activitățile noastre, dar eram recunoscătoare pentru discuția la care asistasem și care îmi făcuse ziua mai frumoasă.
Timpul a trecut... Întâmplarea se petrecea cândva, în toamna trecută. A venit iarna, apoi primăvara. Și iată, prin luna aprilie, E. ne povestește cu mare bucurie că i-au ieșit opt bobocei de rață.
-Bravo, E!îi spun eu. Acum vei avea opt bobocei pe care să-i înveți să zboare!
-O,doamna! Dar bobocii de rață nu zboară!!!!Pe ei îi învăț să înoate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu