Ciuboțelele Ogarului, de Călin Gruia(povestire)

RECOMANDĂRI: Așa cum v-am promis, dragi școlărei de pretutindeni, vrem să venim în ajutorul vostru pentru ca voi să deveniți din ce în ce mai buni. Ca activitatea voastră să fie cu adevărat eficientă și acum, dar și mai târziu, noi vă recomandăm respectarea următorilor pași:
1. Citiți lectura în întregime (preferabil din cartea autorului, dar o găsiți și postată de noi);
2. Citiți cu atenție rezumatul lecturii;
3. Compuneți o fișă de lectură (puteți folosi un model oferit de noi, de doamnele voastre învățătoare sau propriul vostru model).
                                                         CIUBOȚEȚE OGARULUI
                                                                                           de Călin Gruia
                                                                  (povestire)
Era într-o toamnă. Iepurele se ducea la iarmaroc, ca să cumpere nişte ciuboţele. El avea doar doi galbeni. Pe drum s-a întâlnit cu Ogarul, care avea şubă şi ciuboţele noi. Iepurele l-a întrebat cât a dat pe ciuboţele, ca să ştie un preţ. Ogarul i-a spus că doi galbeni.

Cei doi au pornit la drum împreună, până s-a înserat. De aceea au poposit la hanul Ursului. Ogarul a mâncat foarte mult, dar neavând bani, Iepurele a trebuit să dea cei doi galbeni ai săi, deşi el nu mâncase nimic. Când Ogarul a adormit, Iepurele nu putea dormi, de supărare. Cum îşi mai lua el ciuboţele? El a stat pe gânduri până la miezul nopţii, când i-a venit o idee... nu tocmai frumoasă...: s-a dus în camera Ogarului şi acolo, lângă sobă, a zărit ciuboțelele Ogarului... Atunci el a luat ciuboţelele, s-a încălţat cu ele şi a fugit!
Dimineaţa, când s-a trezit Ogarul, a vrut să se încalţe cu ciuboţelele... Dar a văzut că nu mai sunt lângă sobă! S-a luat după urmele ciuboţelelor, a fugit, a tot fugit, dar nu a putut să-l prindă pe Iepure.
Şi în ziua de azi mai aleargă după el, iar Iepurele, când vede Ogarul, fuge de el.