Fluierul fermecat, de Victor Eftimiu(povestire)

RECOMANDĂRI: Așa cum v-am promis, dragi școlărei de pretutindeni, vrem să venim în ajutorul vostru pentru ca voi să deveniți din ce în ce mai buni. Ca activitatea voastră să fie cu adevărat eficientă și acum, dar și mai târziu, noi vă recomandăm respectarea următorilor pași:
1. Citiți lectura în întregime (preferabil din cartea autorului, dar o găsiți și postată de noi);
2. Citiți cu atenție rezumatul lecturii;
3. Compuneți o fișă de lectură (puteți folosi un model oferit de noi, de doamnele voastre învățătoare sau propriul vostru model).

                                                                   FLUIERUL FERMECAT
                                                                                                   de Victor Eftimiu
                                                                       (povestire)
Tudorel era un băiețel harnic și curajos care își păștea oile.Impresionat de istețimea lui, moșul din pădure, un vrăjitor bun care răsplătea pe oricine dovedea un asemenea comportament, l-a chemat la el în peșteră și l-a lăsat să aleagă orice din toate bogățiile de acolo.Tudorel nu a vrut nici straie scumpe, nici averi, nici bani de aur. Băiatul a ales un fluier. Moșul din pădure a fost foarte încântat de alegerea băiatului și i-a spus că acela este un fluier fermecat cu ajutorul căruia se pot îmblânzi fiarele pădurii.
A doua zi, pe când păștea turma, băiatul începu să cânte din fluier. Băiatul nu mai putu de bucurie cănd a văzut că oile au început să joace și chiar măgarul juca și el pe trei picioare. Chiar și Dulău, câinele, dădea din cap pe ritmul muzicii.
Într-o altă zi au venit lupii la oi. Tudorel a început din nou a cânta din fluierul fermecat. Muzica i-a făcut pe lupi să danseze, ba, mai mult, au invitat și oile la dans.Și Dulău s-a împrietenit cu starostele lupilor și s-au îmbrățișat frățește. În cele din urmă lupii s-au rugat de Tudorel să nu mai cânte că altfel ei vor muri de foame.
Povestea fluierului vrăjit a auzit-o și împăratul care a trimis câțiva slijitori la Tudorel să i-l ceară. Tudorel n-a vrut să le dea fluierul său fermecat.Auzind una ca asta, împăratul veni personal să i-l ceară, dar Tudorel tot nu a vrut să i-l dea. Atunci împăratul înșfăcă fluierul și porni voios spre palat. Tudorel s-a rugat zadarnic de împărat să-i înapoieze fluierul. Ca să scape de băiat, împăratul porunci gărzilor să-l închidă în beci.
În vremea aceea năvăliră oști vrășmașe în țară. Împăratul a mers la război însoțit de fluier, crezând că vraja îl va ajuta. Dar vrășmașii nu au fost fermecați de cântecul fluierului. Împăratul pierdu bătălia și, de necaz, a aruncat fluierul cât colo. Un înțelept a luat fluierul și, scoțându-l pe Tudorel din temniță, l-a rugat pe el să cânte.Şi când începu Tudorel să cânte din fluier, oştile duşmane îşi aruncară paloşele şi buzduganele şi începură să joace.
Jucau şi ţopăiau de zor. Se ţineau după el, tot dănţuind şi părăseau de-a-ndărătelea pământurile cucerite atâta de uşor.
Şi ciobănaşul nostru nu s-a lăsat până nu i-a dus dincolo de hotarele ţării, cu împăratul cel hapsân cu tot.