Poveste de toamnă

 O poveste simpatică, numai potrivită pentru a fi citită micilor școlari care pășesc pentru prima dată pragul școlii.

                                                           Un licurici grăbit
         Într-o bună zi, către înserat, la marginea unei păduri apăru un licurici. Venea de la drum lung, abia târându-și picioarele. Era obosit și plin de praf. Pe deasupra mai era și plin de înțepături de urzici. Abia aștepta să ajungă acasă, să facă un duș și să se culce.

        - Încotro te îndrepți așa agale, fârtate? îl întrebă un arici curios.
        - Acasă, i-a răspuns mohorât ariciul
        -Dar ce-i cu tine? Ești cumva bolnav? Te-ai plimbat atâtea nopți sub cerul înstelat și acum te închizi în casă? se interesă și un cărăbuș drăguț, dar cam plinuț.
        -Ia uitați-vă în urmă, îi îndemnă pe cei doi licuriciul. Vedeți voi norul acela cum se grăbește să mă ajungă?
       -Ha, ha, ha!râseră cei doi. Te-ai speriat de un nor? Ha, ha, ha!
       Licuriciul se enervă foarte tare pe cei doi și spuse foarte supărat:
      -În primul rând, pot să vă spun sigur că nu este un singur nor! După norul acela mai vin alți și alți nori...o mulțime întreagă de nori!
      Ariciul și cărăbușul își îndreptară privirile curioase spre cer.Norul se apropiase destul de mult. Acum puteau și ei să vadă că în spatele norului cu pricina se aflau șiruri întregi de nori vineții. Aduceau cu ei ploile.
      -Și, dacă vreți să știți ce mă îngrijorează atât de mult, aflați de la mine că pe norul acesta călătorește Toamna! spuse licuriciul.
      -Ești un mincinos! se supără cărăbușul. Până la tomnă mai e...hă...hă....mult și bine...
      -Așa, nu mă credeți? Ia veniți mai aproape de mine, să vedeți ce am în desagă, îi îndemnă licuriciul.
      Cei doi, ariciul și cărăbușul, se apropiară curioși și....ce să vezi? Licuriciul scoase din desaga lui o frunză de tei îngălbenită.
     -Acum ce mai spuneți? Asta este tot o minciună?
     -Aoleu, n-a mințit, chiar vine Toamna!se sperie ariciul
     -Vai, am o țiglă spartă la casă, se-ngrijoră brusc cărăbușul.
     -Iar eu am o fereastră care nu se închide bine, sări și ariciul.
     Licuriciul își îndesă mulțumit frunza în desagă și spuse cu mândrie:
     -Vine toamna, ce mai tura-vura. Treaba voastră ce faceți voi, dar eu mă închid în casă...