Era o seară
magică. Prima ninsoare ne-a strecurat fiori de bucurie în sufletele noastre de
copii. La geamurile dantelate cu flori de gheață vedeai năsucurile copiilor
care priveau curioși afară, la zăpadă. Abia a doua zi s-au îndurat părinții să
ne dea voie la săniuș. Mi-am luat și eu mănușile, geaca, fularul și o pereche
zdravănă de cizme și am pornit-o spre pârtia de la marginea satului. Chiotele
de bucurie ale copiilor se auzeau de departe. Fiecare strogăt mă făcea să simt
cu mai mare intensitate bucuria primei zăpezi. Aproape am alergat până la
pârtie și simțeam că distanța este tot mai mare. Dar, când am ajuns acolo, m-am
alăturat imediat distracției care era în toi. Urcam cu toții până în vârful
coastei și, de acolo, în chiote și strigăte de bucurie, coboram suiți pe
sănuițe.
-Pârtieeeeeee!!!!!!Pârtieeeeee!!!!
Strigătele se auzeau din toate
părțile. Eram foarte fericită și nu am simțit nici ger, nici foame. Abia pe
înserate au început să apară grupuri de părinți care veneau să ne cheme pe
fiecare acasă. Nici ei nu insistau prea mult să ne strice distracția și mai
zăboveau puțin, lăsându-ne să ne mai dăm o dată…de două ori înainte de plecare.
Parcă vedeam în ochii lor amintirea propriei lor copilării și bucuria din
sufletul meu a devenit și mai mare.
Se lăsase întunecul când m-am lăsat
convinsă să părăsesc această primă distracție pe care Zâna Înghețată ne-a
adus-o. Când am intrat în casă am simțit că îmi iau foc obrajii. Căldura m-a
moleșit imediat. Mi-am pus hainele la uscat și am intrat în bucătărie. Mami
pregătise cele mai delicioase gogoși cu miros îmbietor de vanilie și ceai dulce
care să mă încălzească.
Nu voi uita niciodată această zi
minunată, petrecută la săniuș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu