Descoperindu-l pe Eminescu (compunere)

Această compunere aparține unei eleve din clasa a III-a pe care a scris-o cu prilejul sărbătoririi zilei de naștere a marelui poet Mihai Eminescu:


                                                                      Descoperindu-l pe Eminescu
                                                                            (compunere)

  Erau primii mei ani de grădiniță. Nu știu prea bine ce vârstă aveam, dar cred că abia împlinisem 4 ani când doamna educatoare a ales din raftul bibliotecii o carte și ne-a întrebat:

-Copii, știți voi ce zi este astăzi?

Am răspuns toți, fericiți că știm răspunsul:

-Astăzi este joi!

Doamna a zâmbit. Cunoșteam acest zâmbet îngăduitor care ne transmitea, cu blândețe, mesajul că nu este tocmai răspunsul așteptat.

-Da, copii, este joi, 15 ianuarie iar noi astăzi, ca în fiecare an la această dată, sărbătorim un mare eveniment: ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu.

În acel moment, când am auzit acest nume: Mihai Eminescu, am simțit imediat o mare emoție, un fel de duioșie amestecată cu nerăbdare, un sentiment pe care acum îl asemăn cu emoția și nerăbdarea pe care o simt în seara de Ajun în momentul în care suntem gata să desfacem cadourile. Doamna a deschis carte pe care o ținea ca pe o comoară și ne-a arătat portretul lui Mihai Eminescu spunând:

-Dragii mei, acesta este Mihai Eminescu, poetul nepereche.

Eram fascinată. Chipul acela visător, ochii profunzi în care străluceau stele, privirea adâncă mă făceau să nu-mi pot lua ochii de la acel portret. Doamna a continuat să ne spună câteva date biografice ale marelui poet dare u nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la carte. Fascinația mea a continuat și în momentul memorării poeziei „Somnoroase păsărele”. Versurile mă făceau să visez, mă vedeam ca o parte din poezie, vedeam păsările somnoroase, lacul, trestiile, lebăda plutind ușor pe lac și luna strălucind pe cerul înstelat. Mă simțeam fericită ca atunci când primești o jucărie nouă. Am fost unul din copiii care au memorat repede și correct versurile. Doamna educatoare m-a felicitat și mi-a oferit, ca recompensă, un ecuson care reprezenta chipul marelui poet.

Păstrez și acum acel ecuson primit din partea doamnei educatoare. Atunci l-am descoperit pe Eminescu și am trăit primele emoții ascultând frumoasele lui versuri. Chiar și acum, când sunt mai mare, retrăiesc aceleași emoții când citesc poeziile poetului nepereche