Clipe minunate în vacanță
(compunere)
Vacanța de iarnă s-a încheiat. Acum au rămas amintirile minunate, strânse cu grijă în câteva pagini din albumul de fotografii.
Una din primele amintiri ale acestei vacanțe este petrecerea noastră din Seara de Ajun. Ca în fiecare an ne-am adunat cu toții copii, părinți și bunici în jurul bradului frumos împodobit. În familia noastră există tradiția de a ne petrece Crăciunul în satul bunicilor. Cu acest prilej îmi revăd cu drag cei doi verișori ai mei, Alexandru și Diana, care sunt cam de aceeași vârstă cu mine și fratele meu. Bunica pregătește cozonac cu nucă, mama mea se ocupă de sarmale iar mătușa face cele mai delicioase prăjituri. Bineînțeles, tata, bunicul și unchiul meu pregătesc grătarul. Anul acesta a fost special în pregătirea grătarului. Fratele meu, Cosmin, și vărul meu au fost invitați să participe, alături de bărbați, la prepararea gustoaselor fripturi la grătar. Cosmin s-a dovedit un adevărat maestru în pregătirea frigăruilor. Alexandru nu s-a lăsat mai prejos și a insistat ca el să se ocupe de prepararea cârnaților. A răsucit ca o spirală fiecare cârnat, i-a fixat cu scobitori și apoi a ajut grijă ca jarul să îi rumenească perfect pe toate părțile. La o așa masă copioasă trebuia neapărat să avem și ceva mai ușor așa că eu, alături de Diana, am pregătit o salată. Masa pe care am servit-o s-a desfășurat într-o frumoasă atmosferă de dragoste, așa cum sunt toate sărbătorile în familia noastră, dar în special Crăciunul. La un moment dat bunicul meu a închinat un pahar de vin în cinstea noastră, a tuturor. Era vizibil emoționat și în ochi îi jucau două lacrimi de fericire.
Crăciunul petrecut în familia mea este cel mai frumos moment pe care îl petrec alături de familia mea.
Amintiri din vacanța de iarnă
(compunere)
Iată că a venit timpul ca vacanța de iarnă să se încheie. Pentru mine, anul acesta, vacanța de iarnă a fost cu totul și cu totul specială. Pentru prima dată am mers într-o tabără de schi.
Imediat după petrecerea Crăciunului alături de familia mea mi-am făcut bagajele și am plecat la Sinaia. Încă de toamna de iarnă mă înscrisesem într-o tabără de schi. Atunci părea o idee excelentă dar, după toate emoțiile și bucuriile trăite de Crăciun, parcă tot nu-mi venea să plec de acasă. În cele din urmă, cu inima strânsă, m-am urcat în autocarul care mă ducea până la destinație. Prima zi, cu repartizarea camerelor și informarea asupra programului ce urma să îl avem pe tot parcursul taberei nu prea îmi dădeau mari speranțe că mă voi simți bine. Faptul că nu aveam acces la telefoane decât seara, timp de două ore (de la 20 la 22) nu mi-a sporit nicidecum încântarea. Am mers în cameră puțin dezamăgit dar hotărât să văd ce va fi.
A doua zi, de dimineață, imediat după micul dejun, am pornit cu toții pe pârtie. Acolo covorul nesfârșit de zăpadă, orizontul tivit cu brazi înzăpeziți, arul rece care îmi pișca nările mi-au dat o senzație ușoară de amețeală. Eram foarte bucuros că sunt aici și imediat starea de bine s-a instalat. Am luat primele lecții de schi și instructorul m-a felicitat pentru tenacitate și curajul meu. M-am destins și am schiat cât am putut de mult. Mi-am făcut o mulțime de prieteni din diverse orașe din țară și am aflat lucruri foarte interesante despre zonele în care locuiesc. N-am mai fost dezamăgit că nu avem acces la telefon. Cele două ore alocate utilizării telefonului au fost suficiente să-mi anunț părinții că sunt bine.
Am revenit acasă chiar în Ajunul Anului Nou așa că am putut petrece seara dintre ani alături de familia mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu