Ilsa, cățelușa mea, s-a născut într-o dimineață ploioasă de primăvară, anul trecut, în gospodăria vecinilor mei. Mama ei este o pechineză veselă cu blana maronie, iar tatăl ei un șoricar negru ca pana corbului. Din combinația celor două rase, Ilsa s-a pomenit că este o cățelușă albă, pete negre pe corp, urechile și lăbuțele tot negre. Ochii săi, ca două mărgeluțe negre și neastâmpărate, sclipesc de inteligență.
Îmi amintesc și acum momentul când mi-a dat-o vecina mea. Ilsa era pe atunci un puiuț de cățeluș, abia înțărcat, atât de mic că-l puteai băga în buzunar. Și chiar acolo o țineam! Într-o zi am luat-o la școală. În liniștea din timpul orelor, scâncetul ei da cățeluș s-a auzit imediat. Doamna, care corecta caiete la catedră, s-a ridicat imediat. Ce emoții am avut! Dar doamna a privit cu blândețe micul ghemotoc de blăniță albă peticită atât de inspirat cu negru. Vă dați seama că lecția s-a transformat într-un adevărat concurs de aprecieri și exclamații! Toți colegii mei își doreau să o atingă, s-o mângâie, s-o ia în palme. Ilsa s-a tot plimbat prin mâinile colegilor mei având diferite reacții: ba se răsfăța cu un ”lătrat” subțirel, ba se cuibărea mofturoasă, ba apela la strănutul umed specific cățelușilor. Când a revenit în palmele mele, i-am simțit micuța inimioară bătându-i în piept de parcă ar fi vrut să iasă. Am apropiat-o de obrazul meu pentru a o liniști, apoi am pus-o din nou în buzunarul sarafanului și acolo a stat până am terminat orele de curs.
A trecut de atunci un an și mai bine. Ilsa nu mai încape de mult în buzunarul sarafanului meu, dar continuă să fie la fel de drăgălașă ca atunci. Oamenii care o văd se miră de ea și o răsfață. De curând este și ea mămică. Are doi puișori simpatici cu blănița pestriță. Îi îngrijește ca orice mamă grijulie, îi răsfață și îi dezmiardă. Nu lasă pe nimeni să se apropie de ei, cu excepția mea, cea care, demult, când ea era tot așa de mică, a dus-o pe ascuns la școală într-un buzunar de sarafan.
P.S. Mami nu a aflat întâmplarea decât acum când, din întâmplare, a deschis caietul meu de compunere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu