La marginea grădinii mele crește un măr falnic, cu coroana rotundă și crengile echilibrate, de parcă ar fi un pom desenat îmtr-o carte pentru copii. Îmi este foarte drag acest pom care, în zilele călduroase de vară, mă îmbie să mă așez puțin la umbra sa răcoroasă. Toamna ne răsfață pe toți din familie cu cele mai gustoase și zemoase mere pe care le-a gustat cineva vreodată.
Acum este primăvară. Mărul meu iubit își etalează deasupra stratelor de ceapă și salată coroana-i plină de flori. Parfumul podoabei sale se simte de departe. Chiar și acum, când scriu, pe fereastra deschisă întră ca o boare discretul parfum pe care-l împrăștie cu generozitate. Frunzele verzi, lucioase, împodobesc ramurile și-i dau un farmec deosebit. Din când în când vezi cum cad petale de flori, legănate de vânt. Ai spune că a nins cu petale pe pământul proaspăt. Razele soarelui îl mângâie și-l răsfață, încurajându-l să rodească. Curând florile vor deveni muguri delicați, apoi fructe fragede și verzi, pentru ca, urmând logica perfectă a naturii, să crească și să devină merele pe care an de an le mâncăm cu atâta plăcere. Toți vecinii apreciază bunătatea acestui măr. Tatăl meu i-a ajutat pe mulți să-și sădească în propria grădină un ”altoi”.
Știu că mama mea este o gospodină desăvârșită, dar cu siguranță plăcinta cu mere îi iese atât de bună și pentru că folosește la prepararea ei merele gustoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu