- primăvara împarte din pocalul ei de tinerețe, voioșie și culoare...
- soarele revarsă căldura-i mângâietoare...
- în poiană apar elegante floricele...
- divina simfonie a naturii...
- căldura soarelui dezmiardă mugurii...
- iarba prinde colț fraged și nou...
joi, 11 aprilie 2013
Expresii de primăvară
Cântec de primăvară
Primăvară cu ochi verzi
Aduci soare în livezi
Triluri dulci de păsărele
Și pe dealuri floricele.
În frumoasa dumbrăvioară
Mii de fluturi vezi cum zboară
Păsările călătoare
Cântă vesele la soare.
Primăvară, primăvară
Bun venit la noi în țară
Cu toiagul înverzit
Primăvară, bun venit! Budeanu Alex, clasa a-IV-a
Draga noastra primăvară
Draga noastră primăvară
Ai venit la noi în țară
În grădină am o floare
Crescută de al tău soare.
Pe cer iar* sunt păsărele
Pe câmpie albăstrele,
Copacii au înflorit,
Fluturii s-au dezmorțit.
Ghiocelu*- a răsărit
Din clopoțel a vestit:
Hai copii, e cald afară
Este timp de primăvară! Ureche Lucian, clasa a-IV-a
Minunile primăverii
Primăvară luminoasă
Prin păduri și pe câmpii
Aduci multe bucurii!
Ghiocelul cel vestit
Iată-l, pe loc a-nflorit,
Și copacii pustiiți
Acum iată-i înfloriți.
Copiii toți te-ndrăgesc
Gospodarii te iubesc
La noi în sat ai sosit
Primăvară, bun venit! Budeanu Alex, clasa a-IV-a
Primăvara
Prin zăvoi și prin câmpii
Și cu floricele mii
Natura se-mpodobește.
Soarele e sus, pe cer
El ascunde un mister
Ghiocelul mititel
Înflorește mărunțel.
Fluturi mici și aurii
Zboară veseli pe câmpii
Ducând zvon în toată țara
Că sosește PRIMĂVARA! Stanciu Costinel, clasa a-IV-a
Legenda ghiocelului
Legenda ghiocelului
A sosit primăvara! Soarele rotund și palid mângșie cu blândețe întreaga natură învăluind-o într-o lumină aurie. Treptat petele de zăpadă se fac tot mai mici, pentru ca apoi să dispară iar în locul lor răsare iarba cu colț fraged și nou.
Zâna Primăverii, încurajată de vremea frumoasă, coboară din înaltul cerului să se plimbe prin livezile pline de farmec. Ea aleargă fericită și mângâie delicat ramurile pomilor care, sub atingerea ei delicată, înmuguresc. Trena sa imensă mătură pământul umed și-n urma ei apare mușchiul moale ca un puf. Ce fericită este! Simte mirosul proaspăt al primelor flori de primăvară.
-Vai, ajutor, vai de mine, sunt nenorocit!se aude disperat un plâns subțire și delicat.
Speriată, Zâna Primăverii se opri brusc din zborul ei amețitor. Ea privi cu mare atenție spre pământ și ce să vezi? Un mic ghiocel zăcea rupt pe pământul umed.
-Vezi ce ai făcut? Nu ai fost atentă și m-ai rupt cu trena rochiei tale.
Legenda lăcrămioarei
Legenda Lăcrămioarei
A fost odată ca niciodată un împărat mare și puternic și o împărăteasă frumoasă. Ei trăiau fericiți de mulți ani și aveau de toate, dar un singur lucru le lipsea: și-ar fi dorit și ei din tot sufletul un copil.
Timpul trecea și împărăteasa era tot mai tristă. Mai tot timpul plângea, și a plâns atât de mult că a umplut cu lacrimile sale douăsprezece butoaie.
Dar într-o noapte împăratul a avut un vis ciudat. Se făcea că un înger a coborât din cer și i-a spus că, dacă împărătasa se va scălda în butoaiele pline cu lacrimi, va rămâne însărcinată. Când s-a trezit, împăratul i-a povestit totul soției sale. Împărăteasa a făcut precum a zis îngerul din vis și curând a aflat că este însărcinată. Deci visul împăratului se împlinise. De fericire, la palat s-a dat o mare petrecere la care au fost invitați toți curtenii.
La scurt timp împărăteasa născu o fetiță minunată, cu părul blond și ochii verzi. Împăratul și împărăteasa nu mai puteau de bucurie. Au chemat la palat ursitoarele ca să îi prezică fetiței o viață lungă și minunată. Amețit însă de bucurie, împăratul a uitat s-o invite tocmai pe cea mai bătrână dintre ursitoare, cea mai rea dintre toate. Ea s-a supărat foarte tare și, furioasă, a venit la palat zburând pe o mătură.
Legende despre anotimpuri
Legenda fulgului de nea
Era o frumoasă noapte de iarnă. Din cer cădeau lin fulgi mici și pufoși, ca un roi de fluturi albi. Casele dormeau liniștite sub plapuma albă de zăpadă.
Un singur fulg, cel mai frumos și mai pufos dintre toți, stătea lipit de norul care-l concepuse.
- Haide, haide, îi spunea norul, desprinde-te de mine! E timpul să zbori și tu alături de ceilalți frați ai tăi!
- Nu pot!plângea el. Mi-e frică!
- Nu are de ce să-ți fie frică, îl încuraja norul. Vei pluti ușor de tot pe aripi de vânt. Nici nu vei simți când vei parcurge distanța și vei ajunge pe pământ. Acolo te așteaptă alți fulgi la fel de frumoși ca tine.
- Bine.. Bine…
Fulgul, convins de vorbele norului, își dădu drumul să cadă. Ce minune! Zborul lui lin îl amețea, iar vântul îl rotea prin aer ca într-un carusel fermecat. Fulgul a închis ochii de fericire. Simțea că totul se petrece ca-ntr-un vis, din care nu-l putea nimeni trezi.
Zborul fulgului nu a durat mult, dar lui i s-a părut o veșnicie. A coborât , purtat de vânt, alături de frații lui, pe pământul înghețat. Noaptea era din ce în ce mai geroasă. Nu după mult timp, ninsoarea a încetat. Întunericul de nepătruns și liniștea deplină a nopții de iarnă l-au speriat pe micuțul fulg.
- De ce oare m-am lăsat convins de nor? Puteam să stau acolo mult și bine! Aici mă simt singur și uitat de toți! plângea fulgul.
Deodată se aude o fâlfâire slabă de aripi. Era chiar îngerul nopților de iarnă. Auzind plânsul fulgului, coborî ușor pe pământ, se apropie de fulg și zise:
- De ce plângi așa amarnic, frumos fulg?
- Uite, eu m-am lăsat convins de nor să cad pe pământ, dar aici mă simt atât de singur…
- Lasă, lasă, vom găsi noi ceva care să te facă să te simți mai bine, a zis îngerul și, cu micuțele sale palme, a strâns fulgul și alți frați de-ai lui și l-a făcut un bulgăre.
Acum fulgul se simțea puțin mai bine. Peste zi câțiva copii chiar s-au jucat cu bulgărele, l-au rostogolit, l-au aruncat de la unul la altul. Fulgul se simțea din nou ca într-un carusel și era fericit.
A venit iar noaptea. Fulgul se simțea din nou singur și abandonat. A început să plângă. Îngerul l-a auzit și a coborât imediat la el.
- Ce s-a întâmplat? Tot trist te simți?
- Da, aș vrea să am parte de și mai mare bucurie! Nu poți să mă ajuți puțin?
Îngerul s-a gândit puțin, apoi a scos o gorniță de aur și a sunat ușor din ea. Ca prin minune, din înaltul cerului au coborât mii și mii de îngeri. Ei au luat bulgărele și l-au transformat într-un om de zăpadă. Apoi au adus din pădure, de departe, un mic brăduț pe care l-au așezat lângă omul de zăpadă.
- Așa, a spus îngerul, acum ai un prieten bun cu care să-ți petreci cele mai frumoase clipe.
- Mulțumesc, zise fulgul fericit, alături de prieteni nu mă voi simți singur niciodată!
Îngerii, ferici și au scos fiecare câte o gorniță și, cântând, au început un dans amețitor. Fulgul era fericit alături de prietenii lui și nu s-a mai simțit singur niciodată.
Iată de ce, uneori, în nopțile lungi, este posibil să mai auzim în depărtări cântece minunate. Sunt îngerii din cer, coborâți pe pământ, care îi cântă fulgului de nea și-l fac fericit.
Elev: Budeanu Alex - Adrian, clasa a-IV-a
Abonați-vă la:
Postări (Atom)