- au scos din cer îngerii icoanele
- suflet smerit și împăcat
- glasul de clopot frământă văzduhul
- clopotele bat sonor în noaptea sfântă
- lumina din cerescul cuprins
- inimile se unesc în veselie
- tăcere, cutremur și sfială
- glasul creștinilor îngână cuvintele de miere
- vase de mir umplute
- grindină de aur pe-o cupolă de cristal
- slăvita lumină aduce liniște și împăcare
luni, 22 aprilie 2013
Expresii de Paște
Paștele, în viziunea creștinească, reprezintă înnoirea sufletească și trupească a muritorilor. An de an, de Paște, creștinii sărbătoresc în primul rând speranța, sacrificiul și bunătatea, toate reprezentate prin sacrificiul suprem oferit întregii creștinătăți de Isus. Expresii frumoase de Paște s-au scris și vor continua să fie scrise, dar ele se oglindesc în starea de pace, liniște și împăcare pe care toți creștinii o resimt în aceste zile sfinte:
Binele și blândețea
Bunătatea și blândețea au animat de-a lungul timpului atâtea legende și povești... și toate au izvoare în cultura noastră populară. Atunci de ce este atât de dificil să fim buni și blânzi?
- Binele vine anevoie, răul imediat.
- Întotdeauna binele este uitat în detrimentul răului.
- Blândețea nu este o slăbiciune, ci leacul cruzimii.
- Treburile îndeplinite prin blândețe nu dau greș.
- O mână blândă poate conduce elefantul cu un fir de păr.
De-ale lui Gigel
Copilăria este zâmbet! Haideți să nu lăsăm nici o zi să treacă fără să zâmbim pentru că nu noi, ci un mare gânditor a spus:
”O zi pierdută este cea în care nu ai zâmbit” - CHAMFOR
- Gigel, spune învățătoarea, la sfârșitul căror propoziții folosim semnul exclamării?
- La sfârșitul propozițiilor urlătoare, strigătoare, uimitoare și poruncitoare...răspunde Gigel.
Alina numără oaspeții veniți la ea acasă în ziua de Paști:
- Că mulți mai sunteți! Doi, trei, cinci....și cu mine!
Gigel:
- Mămico, mămico, aprinde repede lumina că nu văd degetul care mă doare!
Gigel, către colegul său Pandele:
-Vai, realizezi ce rău este să fii arici?
Pandele îl privește uimit:
-De ce?
-Păi nimeni nu te mângâie pe spate...răspunde Gigel.
Doamna învățătoare îl întrebă pe Gigel:
- Ia spune, ce știi tu despre pești?
-Nimic, doamna învățătoare, n-a vrut nici unul să-mi povestească...
”O zi pierdută este cea în care nu ai zâmbit” - CHAMFOR
- Gigel, spune învățătoarea, la sfârșitul căror propoziții folosim semnul exclamării?
- La sfârșitul propozițiilor urlătoare, strigătoare, uimitoare și poruncitoare...răspunde Gigel.
Alina numără oaspeții veniți la ea acasă în ziua de Paști:
- Că mulți mai sunteți! Doi, trei, cinci....și cu mine!
Gigel:
- Mămico, mămico, aprinde repede lumina că nu văd degetul care mă doare!
Gigel, către colegul său Pandele:
-Vai, realizezi ce rău este să fii arici?
Pandele îl privește uimit:
-De ce?
-Păi nimeni nu te mângâie pe spate...răspunde Gigel.
Doamna învățătoare îl întrebă pe Gigel:
- Ia spune, ce știi tu despre pești?
-Nimic, doamna învățătoare, n-a vrut nici unul să-mi povestească...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)