Sfârșit de an (compunere)

      În viața de școlar anul are altă dimensiune! La noi, la școlărei, anul școlar se deschide o dată cu sunetul pătrunzător al primului clopoțel. Forfota ne împresoară iar emoția este molipsitoare. Privim înainte, cu încredere și speranță și știm că, dacă muncim, totul va fi bine.
     Curând, lucrurile se liniștesc. Urmează lecții prin care descoperim pas cu pas lumea ce ne înconjoară. Apoi vin testele, cu emoțiile pe care orice evaluare o implică... Bucuria rezultatului...sau poate lacrimi. Serbări, activități, concursuri, toate strânse într-un buchet al reușitelor de mâinile delicate ale doamnei. Și-apoi vacanță! O vacanță scurtă, de două-trei săptămâni, așa cum e nimerit pentru un școlar sârguincios... doar ca să-și tragă sufletul și să pornescă iarăși la treabă. Și expediții, și vizite, câte nu strânge un școlar în anul său de cursuri! frânturi de poze într-un album ce se așează în hrisovul amintirilor.
    Și la final, când se apropie momentul de ”lăsare al cortinei”, fiecare privește cu drag în urmă. Orice școlar este actor: actor pe scena cunoașterii. El își joacă rolul, mai bine, mai lent, mai profund, sau mai superficial. Dar emoția sfârșitului de an îi unește pe toți, deopotrivă. Acum nu mai contează ierarhia. Contează doar efortul ce stă în spatele acesteia. Suntem buni? Așa spune doamna într-un glas cu părinții. Suntem cei mai buni? Rămâne s-o dovedim... la anu*

Diplome pentru profesori

Acum, la sfârșit de an școlar, s-ar cuveni să ne îndreptăm toată recunoștința noastră către dumnealor, domnii profesori:

Cățelul meu-compunere

          Ilsa, cățelușa mea, s-a născut într-o dimineață ploioasă de primăvară, anul trecut, în gospodăria vecinilor mei. Mama ei este o pechineză veselă cu blana maronie, iar tatăl ei un șoricar negru ca pana corbului. Din combinația celor două rase, Ilsa s-a pomenit că este o cățelușă albă, pete negre pe corp, urechile și lăbuțele tot negre. Ochii săi, ca două mărgeluțe negre și neastâmpărate, sclipesc de inteligență.

Mărul înflorit - compunere

    La marginea grădinii mele crește un măr falnic, cu coroana rotundă și crengile echilibrate, de parcă ar fi un pom desenat îmtr-o carte pentru copii. Îmi este foarte drag acest pom care, în zilele călduroase de vară, mă îmbie să mă așez puțin la umbra sa răcoroasă. Toamna ne răsfață pe toți din familie cu cele mai gustoase și zemoase mere pe care le-a gustat cineva vreodată.

Furtuna - descriere

Dimineața plăcută și prospătă s-a transformat într-o după-amiază ucigător de fierbinte. Soarele, la început blând și prietenos, aruncă acum sclipiri violete peste întreaga natură. Este liniște... Vietățile s-au retras din calea insuportabilei călduri și stau la adăpost, în cuiburi sau vizuini. Doar unori, un rândunel mai curajos, străpunge albastrul cerului. Natura așteaptă împietrită să se întâmple ceva.
      La orizont, ca o prevestire a prăpădului, nori negri, uriași, amenințători întunecă cerul. Un fulger străbate imensitatea albastră. Imediat, un tunet puternic zguduie liniștea. Norii înaintează vizibil, mușcând aprig din cerul limpede. Zarea se întunecă. Norii se adună. fulgerele devin tot mai dese, urmate de tunete care vor parcă să se prindă unul pe altul din urmă. O horă aprigă de picături, vânt și trăznete se dezlănțuie. Auzul nu mai poate distinge: e ropot de ploaie, sau un tunet neîntrerupt?Copacii zbuciumați își leagănă crengile în derivă. Frunzele luate de vânt se agită prin aer căutând o scăpare. Ulițele sunt inundate de șuvoaie tulburi, nestăpânite.
      O jumătate de oră și urletele vijeliei încep să se potolească. Ropotul de ploaie se aude tot mai lin și șovăielnic. Tunetele și-au pierdut puterea, vântul s-a potolit. Norii pornesc în pribegie, spre alte zone, lăsând în urma lor natura înviorată, proaspătă. Soarele zâmbește pe cer pregătindu-se de apus.

Farmecul pădurii - compunere

La marginea satului meu stă de strajă o pădure cu arbori tineri și semeți. Fiind un sat din zona de deal, aici întâlnești fagi, carpeni, mesteceni dar și câțiva stejari. Nu este o pădure mare. Este mai mult un pâlc de copaci crescuți frățește pe malul unui râu cu apă limpede și cristalină. Ici-colo, răsare și câte o salcie bătrână, care își oglindește pletele lungi și verzi în apă.

Citate despre copilarie

• Copilăria este cadoul pe care ni-l dă viața. - Horațiu Mălăiele
• Un copil poate să învețe un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată, cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește - Coelho
• Dacă păstrezi copilăria cu tine nu vei îmbătrâni niciodată. - Tom Stoppard
• Când nu mai ești copil, ai murit demult. Constantin Brîncuși
• Copilăria este lumea miracolului și a magiei. Copilăria se termină în momentul în care lucrurile încetează să mai fie uluitoare. - Eugen Ionescu.
•  Nu există decât un singur copil perfect în lumea aceasta și fiecare mamă îl are.
• Copilăria este ca o oglindă care reflectează în viața de mai târziu primele imagini. - Samuel Smiles.
• Copilăria este regatul unde nu moare nimeni.- Stephenie Meyer
• Copilăria este locul în care Dumnezeu poate fi înlocuit cu un simplu surâs. - Costel Zăgan