Nicușor era un copil foarte cuminte. El toată ziua se juca în grădina bunicului. Acolo creștea un nuc mare și stufos. Într-o zi, Nicușor a găsit o nucă. Nu era o nucă obișnuită, ci era o nucă fermecată. Aceasta i-a promis lui Nicușor că-i va îndeplini orice dorință.
Încântat, Nicușor a spus repede că ar vrea să călătorească, să vadă toată lumea. Zis și făcut. Cei doi s-au urcat pe un nor și au pornit în călătorie. Au văzut mări și oceane, au trecut peste munți și câmpii, au călătorit prin deșert. Deodată Nicușor simți ceva, ca o fâlfâire dureroasă în inimă. „Ce se întâmplă cu mine?” a întrebat el. „Nimic, ți-e dor de casa ta și de părinții tăi.” i-a răspuns nuca, apoi a adăugat „Cred că și ei îți simt lipsa. Hai, e timpul să ne întoarcem!”
De atunci Nicușor nu a mai plecat niciodată de acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu