Lebedele-H. Ch. Andersen(povestire)

                                                                      LEBEDELE
                                                                                   de H.Ch.Andersen
                                                                       (povestire)

Era odată un crai care avea unsprezece băieți și o singură fată, pe nume Eliza. Ei trăiau bine și aveau parte de o educație aleasă, așa cum se potrivea rangului lor. Dar craiul s-a însurat cu o crăiasă foarte rea. Ea nu iubea copiii așa că pe Eliza a dat-o spre creștere unor țărani, iar pe cei unsprezece feciori i-a transformat în lebede.

         Băieții au trecut în zbor chiar pe deasupra casei în care creștea Eliza, dar aceasta nu i-a văzut.

         Timpul trecea și Eliza creștea tot mai frumoasă. La cincisprezece ani ea s-a întors la palat. Când a văzut-o cât este de frumoasă, mama vitregă aproape că a murit de ciudă. A luat trei broaște fermecate pe care le-a pus în baia fetei. Prima broască trebuia s-o facă pe Eliza urâtă, a doua s-o facă proastă iar a treia s-o facă rea. Eliza s-a îmbăiat în apa cu broaște dar nu a pățit nimic. Broaștele, în schimb, s-au prefăcut  în trei flori roșii de mac.

        Văzând acestea, crăiasa n-a mai putut de furie. A uns-o pe Eliza cu alifie urât mirositoare și i-a încâlcit părul. Craiul, când a văzut-o, nu a recunoscut-o și a alungat-o de la palat.

         Tristă și singură, fata a plecat fără să știe încotro se duce. În drumul ei a întâlnit o babă care văzuse cele unsprezece lebede trecând în zbor. Eliza a știut că sunt frații ei. A mers pe malul mării unde a văzut venind în zbor cele unsprezece lebede. Ele s-au transformat în oameni îndată ce soarele a asfințit.

      Frații Elizei au împletit o plasă mare și au luat-o pe surioara lor cu ei. Ajunsă în țara unde trăiau frații ei, Eliza a avut un vis ciudat. Chiar Fata Morgana i-a apărut în vis spunându-i cum să-i scape pe frații ei de vraja crăiesei. Eliza trebuia să țeasă din fire de urzică câte o cămașă pentru frații ei. Cât timp dura țesutul, ea nu avea voie să spună nicio vorbă, altfel frații ei ar fi rămas vrăjiți pe veci.

      Eliza a trecut prin multe peripeții pentru a duce la bun sfârșit această treabă. Mâinile îi erau pline de bășici din cauza urzicăturilor. A fost bănuită de vrăjitorie și condamnată la moarte prin ardere pe rug. Dar ea nu s-a lăsat. Chiar și în carul care o ducea spre moarte continua să împletească la cămășile fraților săi. În cele din urmă, pentru a-și dovedi nevinovăția, Eliza aruncă cămășile fraților săi. Ei se transformară imediat în crai, numai celui mic îi mai rămăsese o aripă deoarece Eliza nu a avut suficient material pentru a o termina.