A sosit iarna! Din rochia sa cu trenă lungă a scuturat cu generozitate milioane de fulgi albi și pufoși.
Nu e nimeni pe stradă. Satul pare adormit sub plapuma albă și moale de nea. Și casele dorm acoperite de zăpadă. Copacii și-au aplecat umili crengile împovărate de neaua care a căzut, pe neașteptate, cu nemiluita. Doar fumul din hornuri dă de știre că locuitorii s-au adăpostit la căldură. Pe ulițe nu vezi nici o urmă care să întineze albul imaculat al zăpezii. Și liniștea este accentuată parcă de gerul ascuțit care coboară o dată cu venirea serii. Ușor, ușor, gospodarii aprind luminile caselor. Departe, la margine de sat, liniștea este sfărâmată de lătratul timid al unui cățel. Probabil stăpânii săi grijulii au ieșit să-i dea ceva mâncare, iar el latră în semn de mulțumire.
Se lasă întunericul... Cerul și-a mai domolit puzderia de fulgi. Pe bolta înghețată se zăresc ici-colo câteva stele răzlețe. Albastrul de necuprins al nopții e luminat de zăpada albă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu