Este 15 septembrie. Cu câtă nerăbdare am așteptat această zi! Iată că darnica toamnă, abia venită la noi, îmi răsplătește această așteptare cu raze de soare.
Pornesc pe stradă emoționată. Alături de mine, ca în fiecare an, pășește bunica mea. La fel de emoționată ca mine, ea ține strâns la piept buchetul de flori pe care-l voi oferi doamnei învățătoare. Bunica mă ține de mână și, din când în când, mă oprește: ba îmi așează bentița, ba îmi strânge codițele, ba îmi netezește sarafanul ca nu cumva să se fi boțit...Calc cu grijă să nu-mi prăfuiesc chiar din prima zi pantofii mei noi. Am înghesuit în ghiozdan un caiet, penarul și o grămadă de suveniruri, mici comori strânse din locurile pe care le-am vizitat în vacanță. Le voi dărui colegilor astăzi, la prima noastră întâlnire din noul an școlar.
Iată că am ajuns. Poarta școlii, larg deschisă, ne îmbie să poftim. Emoțiile au mai dispărut, în locul lor se află nerăbdarea de a-mi vedea colegii și pe doamna. Iată-i! Dau drumul mâinii bunicii și aproape că alerg către ei. În mijlocul lor este doamna. Toți sunt mai înalți decât mi-i aminteam. Zâmbim unii la alții și chipurile noastre arse de soare sunt fericite. Întrebările nu mai contenesc:„Ce-ai făcut în vacanță?”; „Ai fost la mare?”; „Dar la munte?”... Nici nu avem răbdare să ascultăm răspunsul. Doamna ne privește îngăduitoare:
-Hai, copii, lăsați, vom avea timp de povestit. Începe festivitatea!
Succes tuturor copiilor. Fie ca anul școlar să le răsplătească din plin toate strădaniile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu