Gânduri la final de clasa a IV-a

Acum, la sfârșitul claselor primare, mă gândesc la toate clipele petrecute în acești ani. Nici nu mi-am dat seama cum au trecut acești ani. Parcă ieri pășeam emoționat spre școală și eram mândru că sunt elev în clasa I. Dar repede au trecut clipele, zilele, lunile  și anii. Mă bucuram la fiecare sfârșit de an, de rezultatele mele iar părinții erau așa de mândrii! Acum știu că este finalul clasei a-IV-a și un prim capitol al vieții mele de școlar s-a încheiat.  

            Privesc, deci, cu drag în urmă și-i sunt recunoscător doamnei mele pentru fericirea pe care o simt. O întreagă bibliotecă plină de poezii, cântece, litere și cifre și înfrumusețată cu operații de tot felul, o lume de vis pe care o poate oricine desluși doar să aibă ambiție și răbdare. Atâtea clipe minunate am petrecut că nici n-aș putea să le descriu, dar să aleg una din ele. Îmi amintesc însă cu drag de o activitate la care toți am participat deopotrivă. Era vorba de o cărticică pe care s-o creăm noi și s-o dăruim mamei. Știu că a fost greu, lucram cu trudă și migală în timpul pauzelor. Doamna ne era mereu alături și ne încuraja de câte ori nouă ni se părea prea dificil ca să mai continuăm. ”Orice lucru de calitate se obține cu ambiție, migală și responsabilitate!” Aceste cuvinte ni le adresa doamna și în noi imediat se trezea ambiția de a compune cărticica, migala cu care desenam pe pagini și în  tot ce făceam sau compuneam puneam și un strop din responsabilitatea necesară pentru a obține un lucru minunat. Îmi amintesc zâmbetul luminos al mamei mele când a primit cărticica pe coperta căreia scria frumos :autor-Geantă Beniamin. Era primul lucru pe care l-am făcut și am primit imediat răsplata: fericirea scumpei mele mame.

            Îmi pare rău că nu-mi pot mulțumi învățătoarea îndeajuns cu aprecierile mele. Simt în suflet recunoștință, dar parcă unele cuvinte nu se potrivesc cu ce aș vrea să spun. Adun toată recunoștința mea într-un mănunchi de margarete și-i spun, pentru prima dată doamnei:

”Vă mulțumesc…pentru tot!”