Clasa a-IV-a este pe final. Emoțiile îmi umplu sufletul iar amintirile îmi vin în minte strânse frumos, ca într-un album cu fotografii. Nu voi uita niciodată acești ani și-mi voi aminti cu plăcere fiecare moment petrecut alături de doamna.
Cea mai prețioasă amintire pe care o am este chiar prima zi din viața mea de școlar. Atunci, în dimineața aceea de septembrie, m-am trezit mult mai vioaie ca de obicei. Micul dejun l-am mâncat cu noduri în gât iar în stomăcel emoțiile îmi provocau o fluturare continuă, dar plăcută. Cu aceeași emoție mi-am îmbrăcat și uniforma cea nouă, cu șorțuleț. Am luat ghiozdanul și am pornit spre școală însoțită de mami și tati. Drumul de la casa mea la școală nu este lung, dar în acea zi simțeam că nu vom mai ajunge. Când în sfârșit am intrat pe poarta școlii, forfota mulțimii adunate m-a emoționat și mai tare. Erau copii însoțiți de părinți, cadre didactice și oficialități. Cu greu m-am dezlipit de mâna mamei pentru a merge la grupul unde se adunaseră copiii de clasa I. M-am mai liniștit văzând că pe mulți îi cunoșteam de la grădiniță și erau la fel de emoționați ca și mine. O doamnă elegantă și modestă ne privea cu încântare : era doamna noastră! Am recitat o poezie pe scenă și am emoții și acum când mă gândesc la acel moment. Era primul din viața mea de școlăriță și l-am trecut cu brio. Părinții și profesorii au aplaudat modesta mea prestație și eu am coborât de pe scenă încântată și mult mai încrezătoare.
Sunt multe clipe minunate pe care le-am petrecut de-atunci. Am avut concursuri cu rezultate minunate, am realizat proiecte, am dat serbări, am dedicat timpul învățăturii, dar ne-am găsit timp și pentru distracție. Totul a fost minunat dar eu, chiar și acum, îmi amintesc cu deosebită plăcere de prima zi în care am purtat șorțulețul de școlăriță!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu