Povestea gâștelor -de George Coșbuc

RECOMANDĂRI: Poezia este scrisă sub forma versificată a unei povești prin care autorul încearcă să explice celor mici de ce au obiceiul gâștele de a ”găgăi” trecătorii pe care-i întâlnesc. În strofele poeziei autorul respectă întocmai momentele acțiunii, punctul culminant fiind marcat de pierderea papucilor. Antrenantă și amuzantă deopotrivă, această poezie îi va încânta pe școlărei.

                                                          POVESTEA GÂȘTELOR
                                                                                                  de George Coșbuc
Un gâscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură -
Ce păcat!


Gâştele-auzind cum zbiară:
"Auleo! Păpucii mei!"
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebau mirate ce-i?
"Am rămas, plângea gâscanul,
Păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!"

"Haideţi toţi, şi moşi şi babe
Să-i cătăm pe râu acu!"
Repede-notând din labe
Cârdul tot pe râu trecu.
"I-ai găsit?" - "Eu nu, surată,
Ce mă-ntrebi aşa şi tu!"
Toate-apoi strigau deodată:
"Bată-i pacostea să-i bată!
Nici eu nu!"

Vara-ntreagă tot umblară,
Dar papucii duşi au fost!
Şi-au să umble şi la vară
Până ce le-or da de rost!
Iar gâscanul merge, vine,
Face cruci şi ţine post.
"Nu-i găsesc! Sărac de mine
Iar desculţe, vezi tu bine,
Lucru prost!"

Gâştele de-atunci, în cale
Când vad apa undeva,
Căutând pornesc agale
Tot crezând că-i vor afla.
Vin şi raţe să le-ajute:
Mac-mac-mac şi ga-ga-ga!
Mac-mac-mac! Haid', vino, du-te,
Zile-aşa pe râu pierdute!
Ga-ga-ga!

Iar când gâştele stau gloată
Şi prin dreptul lor te duci,
Sare tabăra lor roată
Să te-ntrebe: "Ce ne-aduci?
Ai găsit păpucii? Spune!"
Tu la fug-atunci s-apuci!
Şi te muşcă, doar le-ai spune
De papuci!